controverse
la Sfatul bătrânilor –
timpuri grele
(Ecaterina Pupăză)
În aproape toate
edițiile acestui concurs observ același fenomen: unele poeme au o ”idee”
interesantă, originală, proaspătă, dar puntea către imagine e cam subțire.
Altele au ”rădăcini” puternice în fotografia propusă, dar n-au ”idee”, n-au
nimic original sau convingător de spus în plus. Iar altele, care au și
”rădăcini”, și ”idee”, scârțâie grav în privința formei. Puține îndeplinesc
toate criteriile, iar acelea de obicei primesc mențiuni sau se suie pe podium.
La selectarea unui
poem, un criteriu de bază (în viziunea mea) este legătura cu fotografia. Dacă
aceasta nu poate fi argumentată elocvent, poemul, chiar dacă bun în sine, nu
are șanse mari, căci el trebuie să trăiască în osmoză cu imaginea, și nu de
capul lui….
Senryul lui Cati Pupăză
îndeplinește cu brio această cerință. Uitându-ne la fotografie, ”vedem”
conturați cu claritate niște bătrâni înțelepți (bătrâni fiindcă uscați), cu
capetele (pline de dinții semințelor ce cad) înclinate spre centrul unui cerc,
în care Înainte Stătătorul pare a fi figura centrală cu șapcă și fular.
Da, vremurile sunt
grele, căci după toamnă vine iarna (”the winter is coming”….pentru
cunoscători!…:)). Iarna bătrâneții, a războiului, a cine știe ce altor
calamități. Iar bătrânii care au văzut multe la viața lor, trebuie să ia din
timp decizii, să prevină, să eludeze soarta, înainte de a fi prea târziu,
înainte ca frigul să le macine tulpina iar păsările să le fure ultimul ”dinte”
din alveole. Decizii dificile, ce nu pot fi luate fără controverse, căci nu
degeaba ”Șeful” își acoperă fața cu șapca și flutură steagul roșu!
Măcar bătrânii de
floarea soarelui par mult mai înțelepți și mai responsabili decât bătrânii sau
mai puțin bătrânii noștri politicieni!
Un poem aparent glumeț,
dar cu un sâmbure de tristețe, aparent simplu, dar perfect construit pe
imaginea dată, care încântă prin jocul de idei și balansul jucăuș între
fotografie și text! Felicitări, Cati Pupăză!
Ioana
Dinescu
