Poveștile bunicului

 

în fața sobei -

poveștile bunicului

încing spirite

(Mihai Moldoveanu Mirco)

 

Poemul, ca orice haiku ce se respectă, conține poantă și tensiune. Este corect structurat, laconic dar cu miez, reușește să capteze atenția. Interesant este că sunt folosite doua kigo de iarnă (sobă și bunic) care nu supraîncarcă poemul ci se susțin, se scot in evidență reciproc, reușind o simbioză ce conferă personalitate textului.

Partea întâi, primul vers dinainte de kireji - ,,în fața sobei" - deschide perspectiva unui spațiu ideal pentru relaxare. Suntem aproape programați să gândim că tot ce e bun iarna, se întâmplă taman in fața unei sobe. Cuvântul sobă nu necesită și cuvântul foc; el conține deja căldura atât de necesară în contradicție cu gerul de afară... Soba sugerează armonie, cămin, ocrotire, iubire, pace. Ce spun eu?! Pace?! Atunci cum se face că, în poem, în loc o moleșeală călduță, de o ațipeală confortabilă aflăm - din juxtapunere – că, de fapt - se încing spiritele?! Uite-așa!

    Într-un haiku reușit nimic nu ar trebui să fie ceea ce pare a fi; haikuul nu e pastel.

Poemul de față nu se dezminte și introduce tensiune, conține un paradox. În fața sobei nu descrie nostalgic ascultarea de basme in dulcea latență dintr-o căsuță de țară. Nu suntem sămănătoriști. Nici bunicul nu este un domn care să adoarmă auditoriul cu platitudini idilice. Haikuul acesta de iarnă este sub semnul focului, sub semnul istețimii neadormite precum flacăra; sub semnul vieții, în sensul de diversitate, de luptă a contrariilor.

Simțim ,,scânteia". Acea scânteie pe care bunicul o întețește prin poveștile sale care nu aduc somnul ci ,,încing spirite ", nasc reacții, stârnesc discuții, scot la iveală opinii, caractere. Iată deci, bunicul, personajul principal, nu e un simplu povestitor. El practică o maieutică demnă de a sa înțelepciune. Personajul bunicului îmbracă prin cele două cuvinte din ultimul vers dimensiuni nebănuite.

Pe mine bunicul m-a dus cu gândul la bărbosul și genialul Socrate care, la fel ca și unii maeștri din ziua de azi, încingea spiritele spre beneficiul minții celor ce îl ascultau, ajuta mințile să sclipească. Unora acest bunic li se poate părea un hâtru, asemeni lui Odiseu, alții îi pot găsi trăsături asemănătoare năzdrăvanului Pann - căci - cuvântul ,,povești" poate fi citit și în registru ludic in sens de basme, invenții, minciunele, gogoși. Agreabile, desigur.

 

Cecilia Birca