ploaie
de toamnă –
doar
Bacovia rămas
în
apele lui
Mihai
Talașman
În această etapă,
pentru premiul special am ales acest poem sobru și melanolic a cărei
juxtapunere este subtil meta-poetică.
Kigo este exprimat
direct (toamnă) în primul vers, dar și redundant, pentru haijinii români, mai
regăsim un alt kigo: numele poetului - Bacovia.
Cunoaștem cu toții
expresia „a nu fi în apele tale”. A nu te simți în mediul tău, iar aceasta este
cheia prin care putem citi poemul. În contrast, îl regăsim fie pe Bacovia în
propriul univers — ca moștenire literară, ca și cum poezia sa plutește încă, intactă,
în „apele” care au devenit semnătura lui, fie pe noi ca cititori ce ne regăsim
propria stare sufletească … bacoviană.
Oricum ar fi,
toamna, atunci când ploile nu mai contenesc, involuntar, ne gândim la Bacovia,
iar ploaia este deja o licență poetică bacoviană:
„Plouă, plouă,
plouă,
Vreme de beție --
Și s-asculți
pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă,
plouă...”
Genovel-Florentin
Frățilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu