orizont
gri -
din
asfaltul crăpat
un
salut fragil
Ramona
Bădescu
Primul vers ne
introduce într-o atmosferă încărcată de tristețe, ternă și fără speranță.
,,Orizont gri" semnifică o perspectivă cenușie, marcată de înfrângere. Ai
putea crede că ești în abisul deznădejdii, dar autoarea vrea să ne demonstreze
în continuare că se poate și mai rău.
În versul al doilea
ajungem pe ,,asfaltul crăpat" unde ni se pare deja că am trăit Apocalipsa,
că ne găsim într-un viitor ce a urmat sfârșitului lumii, cu un mod de viață
neprielnic, în care intervenția omului a ucis complet natura. Ceea ce am vrea să
se prefigureze ,,din asfaltul crăpat" nu lasă loc de speranță, dar,
totusi, o rază de lumină pare să se profileze când nu te aștepți printr-,,un
salut fragil" care ne întâmpină în versul al treilea.
Oricât am fi de
neîncrezători, viața se dovedește mai puternică, doborând toate obstacolele,
reușind să își croiască drum prin cea mai imprevizibilă portiță. Un fir de apă,
un fir de iarbă sau o făptură ne salută timid, încurajându-ne să credem că încă
nu este totul pierdut.
Este un poem de
atmosferă în care autoarea, cu subtilitate și delicatețe, face ca deznădejdea
și speranța să se întâlnească în cel mai neașteptat mod și în cel mai
neprielnic loc.
Irina
Ţipordei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu