primăvara-n
prag -
din
omul de zăpadă
se
prelinge iarna
Ion
Cuzuioc
Când primăvara își
face apariția, este de la sine înțeles că ea nu mai poate fi oprită. În această
idee, primul vers sună implacabil - primavara-n prag - adică hotărâtă si pregătită până
în dinți să-și reintre în drepturi. Cu alte cuvinte - Iat-o, obisnuiti-va cu
prezenta ei, este deja aici!
Ceea ce m-a
determinat să aleg acest poem a fost cumva contradicția de personalitate dintre
părți: tonul hotărât al primului vers în opoziție cu deznădejdea retragerii din
ultimul în care se prelinge iarna, pe furiș, ferindu-se să fie văzută,
strecurându-se, parcă, umilă și supusă. Nici chiar omul de zapada, prezent la
mijlocul poeziei ca și când ar dori să împace cele două sezoane, să
contrabalanseze situația, nu mai poate face nimic pentru a o salva. În ciuda
drăgălașeniei sale ludice și oricât ar încerca, efortul ar fi inutil căci sub
căldura soarelui își pierde puterile.
Poate doar copiii
să se mai gândească la el și să încerce ceva deși odată cu noua renaștere intră
în scenă cu întreaga sa recuzită cel mai tânăr anotimp căruia nimeni nu poate
să-i reziste.
Irina
Ţipordei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu