puștoaică
alergând
despletită
prin oraș –
primăvară
iar
Adriana
Neacșu
Un haiku
reușit trebuie să și intrige. Să determine cititorul la ceva mai mult decât
simpla lectură. Să-l provoace la a-și pune întrebări, la a căuta și dincolo de
prima impresie.
Imaginea
fugară și neașteptată, este menționată în treacăt; dintr-o răsuflare. Ca o tușă
de cerneală în spiritul sumy-e, în care momentul surprins, pare să respire și
să trăiască propria lui viață. Scris într-o manieră firească, nepoticnită,
poemul mi-a apărut ca însuși simbolul primăverii: sosită pe neașteptate, umple
totul de parfum, culoare și viață nouă, trece în fugă și ne lasă iar, cu dorul
unei întâlniri viitoare.
Mi-au
plăcut asocierile și trimiterile neforțate, la legătura dintre puștoaica
alergând despletită (salcia când înverzește) și primăvară (vârsta primei
îmbobociri, a întâilor fiori de iubire, metamorfoza trupului spre împlinire
deplină etc.).
A existat
de când e lumea, o impetuozitate magnifică, mereu proaspătă și surprinzătoare,
a instalării primăverii; în lume și în noi, în fiecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu