Imunitate

 

imunitate -

miros de tufănele

sub strat de brumă

 

Lucica Mocanu

 

Un poem ce a trecut aproape neobservat la concurs, lipsindu-i zorzoanele care să atragă din capul locului atenția cititorului. Un haiku auster, parcimonios, care nu spune nimic senzațional, nu trimite la vreo imagine care să taie respirația, nu evocă în lacrimi ființele dragi, nu caută cu tot dinadinsul să provoace vreo emoție, nu se repede să iasă în față cu nimic. Ba din contră, aș zice că încearcă să se furișeze cumva și să se protejeze de tot și de toate. La primul vers, asta și cere: imunitate.

Tufănelele, spre deosebire de suratele lor mai mari, crizantemele, nu sunt atât de spectaculoase. Dacă ar fi să alegi un buchet de flori, ai alege fără să stai pe gânduri crizantemele. Însă tufănelele au o reziliență mai bună în fața vicisitudinilor. Poate că, în condiții normale, nu atrag prea mult, nu sunt băgate în seamă în raport cu rondurile de flori maiestuoase din jur, însă când vin vremuri grele, doar tufănelele rămân, căci au capacitatea de a supraviețui și de a se conserva în așteptarea unor vremuri mai bune,

Dar poemul nu vorbește despre tufănelele în sine, ci despre mirosul lor. Dacă există un miros, înseamnă că există și o persoană care percepe acel miros, a cărei prezență este semnalată cititorului subtil, surdinizat. Iar ideea poemului se schimbă. Aflăm că, de fapt, nu este vorba atât despre imunitatea florilor în condiții vitrege, cât despre modul în care omul este receptiv la prezența lor chiar și în cele mai "brumate" situații.

Mergând mai departe, ajungem să ne întrebăm: ce miros pot avea tufănelele sub stratul de brumă? Mirosul floral și bruma nu prea sunt compatibile. Una din două: ori avem bruma și nu avem mirosul, ori avem mirosul și nu avem bruma. Din acest punct, poemul permite două variante de interpretare:

- fie un miros imaginar al tufănelelor, un iz dătător de speranță insuflat omului de faptul că aceste flori rezistă și în cele mai vitrege condiții, ceea ce îi oferă și omului curaj, putere, imunitate în fața provocărilor vieții;

- fie un miros aievea al tufănelelor, care nu este afectat de nicio brumă, dar pe care omul nu-l poate percepe, având toate simțurile "brumate" de stratul gros al nimicurilor de zi cu zi, ce l-au făcut "imun" la farmecele florilor și la tot ce oferă natura mai frumos și mai neprocesat.

 

Andrei Andy Grădinaru