Decorațiuni

 

decorațiuni -

la geamul întunecat

sclipește bruma

 

Magda Tocu

 

Din vremi străvechi oamenii doresc să aibă repere calendaristice; doresc să marcheze vizibil zilele cu semnificație specială în viața comunității sau în viața personală. Acestea beneficiază de un decor ieșit din comun. De multe ori sclipitor. De multe ori etalat spre înfară. Oamenii decorează și împodobesc orașe, ziduri, străzi, case, ferestre.

Conveniența spune că ,,așa se face".

Un geam întunecat poate înseamna multe, mai ales când ferestrele celorlalți sunt pline cu luminile sărbătorii. Lipsa decorațiunilor poate însemna absența cuiva plecat din casă sau din această lume. Poate însemna și singurătatea cuiva care nu găsește motiv de a sărbători ceva, nu are chef de vreo sărbătoare. Poate însemna chiar încăpățânarea cuiva care, dintr-un soi de complex de superioritate, nu dorește să facă parte din ,,dezmățul" celor mulți care și-au afișat bucuria cu sclipici pe la ferestre, uși și garduri.

Dar iată că autorul are alte planuri. Peste întunecimea geamului (sau a privirilor) poate sclipi (mai puțin ostentativ ca beteala sau beculețele) un element simplu, venit din firescul naturii și anume:bruma. Modestul semn al frigului înainte de îngheț - bruma - este privită diferit. Ea devine un element festiv. Are sclipirea bucuriei. Da, bruma există. La fel și geamul neîmpodobit. Dar le putem percepe ca frig și întunecime sau dimpotrivă, ca sclipire pe un fond întunecat menit doar să-i valorizeze lumina. Alegerea pare a fi a noastră.

Un text care - ca limbaj, indicii potrivite date cititorului, tensiune, fără nici măcar vreo încercare de a metaforiza - reușește să fie un haiku sută la sută.

 

Cecilia Birca