Migdale amare

 

târziu în toamnă –

doar migdale amare

rămase-n livadă

 

Mihai Talașman

 

Subiectul poemului este finalul unui anotimp și, odată cu el, finalul unei etape a vieții. Ne oprim și reflectăm și constatăm că am rămas, în urma atâtor întâmplări, cu un gust amar. Târziul din primul vers, "Târziu în toamnă," poate sugera atât momentul din timp, care poate fi anotimpul propriu zis sau corespondentul ca vârstă a omului, în care se face trecerea de la toamna la iarna vieții, spre bătrânețe, cât și sentimentul de prea târziu. La ce bun să mai avem acum regrete? Regretele sunt sugerate de imaginea concretă, bazată mai ales pe simțul gustului, prezentă în "migdale amare." Spre finalul vieții, putem se ne întrebăm ce rost au avut toate întâmplările prin care am trecut. Am fost fericiți? Am găsit scopul vieții? Are viața un scop? Alte întrebări ar fi ce ne-a mai rămas de acum încolo? Spre finalul vieții, totul e amar, apar unele probleme specifice vârstei, de sănătate, de despărțire de cei dragi, de singurătate. Dintr-o simplă scenă, aparent descriptivă, fiind atât de naturală, sugerând un cadru natural pentru a medita, prin selectarea unor elemente importante, pline de sugestii, compunem un întreg tablou sufletesc și o întreagă filzofie legată de trecerea și mersul spre finalul vieții.

 

Ana Drobot

 

Etapa 907