pace
la hotar –
freamătul
pădurilor
trece-n
rezervă
Andrei
Andy Grădinaru
Un început de bun
augur. Pacea de la hotar ne dă un sentiment de împăcare și revenire la viața
obișnuită. Doar că sintagma, partea a doua a poemului, ne “freamătă” un gând.
Nu sună a bine când pădurea trece în rezervă și se așterne liniștea totală. Ce
rămâne după război? Un pustiu adânc.
Freamatul poate fi
și al soldaților care au mărșăluit prin păduri și, odată cu terminarea
războiului, au fost lăsați la vatră. Acum putem asculta freamătul relaxant al
frunzelor…
Contrastul dintre
freamăt (un “gest” al vegetației) și un act strict uman (de a face război și
pace) aduce savoare poemului, acel quelque chose pe care îl căutăm de câte ori
citim un haiku.
Ramona
Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu