secetă
mare –
toate
vitele din sat
în
loc cu verdeață
Cezar
Florescu
S-a scris
mult despre secetă. Ce ar mai fi de scris pe această temă, încât să fie
original și să surprindă cititorul?... Ei, un haijin bun găsește...
Pornind de
la secetă și efectele ei - lipsa acută a apei, și pentru viețuitoare, și pentru
plante; uscarea și dispariția vegetației; împuținarea resurselor de trai pentru
animalele din gospodării și, pe cale de consecință, pentru gospodarii înșiși -
gândurile haijinului ajung încet-încet până la efectul maxim, final,
ireversibil - dispariția vieții... Și, de aici, gândurile merg și mai
departe... Trecerea în neființă... înmormântarea... slujba de înmormântare...
cuvintele preotului care descriu destinația dorită pentru sufletul celui
plecat: "...în loc cu verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea
și suspinul"...
Și iată cum
apare deodată o sintagmă care, prin dublul său sens, oferă cheia unui haiku
excelent: "loc cu verdeață" - ceea ce este necesar pentru existență
(a animalelor și implicit a omului) și "loc cu verdeață" - destinația
de după moarte.
Apoi, din
măiestria haijinului, este construit un poem magistral care, printr-un aparent
paradox (prezentând vitele într-un loc cu verdeață, la vreme de secetă severă
când totul este uscat), reliefează de fapt tragismul situației (până și vitele
au ajuns "în loc cu verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea
și suspinul"), punând totodată în valoare umorul specific românesc, hazul
de necaz.
O problemă
am avut cu cuvântul "toate". La o primă citire mi s-a părut un cuvânt
de prisos, putând foarte bine să lipsească. Mai mult, mi s-a părut chiar că
strică poemul, inducând o exagerare care știrbește veridicitatea ideii (cât de
mare ar fi seceta... chiar toate vitele, domn'le?!...). Dar adâncind un pic
analiza, am găsit în acest "toate" ceva de toată frumusețea, care ar
suna cam așa: TOATE vitele sunt în loc cu verdeață - fie vii, fie moarte.
Adică, cele mai norocoase, mai "alese", pentru care s-a păstrat un
tăpșan nepârjolit pe undeva, trăiesc, iar celelalte ajung, săracele, în
verdeața fără suspine (verdeața cea verde nu e pentru toți vițeii, ci numai
pentru cornutele "mari"). Dar, în esență, TOATE sunt în loc cu
verdeață
Andrei
Andy Grădinaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu