secetă
mare –
toate
vitele din sat
în
loc cu verdeață
Cezar
Florescu
S-a scris mult despre secetă. Ce ar
mai fi de scris pe această temă, încât să fie original și să surprindă
cititorul?... Ei, un haijin bun găsește...
Pornind de la secetă și efectele ei
- lipsa acută a apei, și pentru viețuitoare, și pentru plante; uscarea și
dispariția vegetației; împuținarea resurselor de trai pentru animalele din
gospodării și, pe cale de consecință, pentru gospodarii înșiși - gândurile
haijinului ajung încet-încet până la efectul maxim, final, ireversibil -
dispariția vieții... Și, de aici, gândurile merg și mai departe... Trecerea în
neființă... înmormântarea... slujba de înmormântare... cuvintele preotului care
descriu destinația dorită pentru sufletul celui plecat: "...în loc cu
verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul"...
Și iată cum apare deodată o
sintagmă care, prin dublul său sens, oferă cheia unui haiku excelent: "loc
cu verdeață" - ceea ce este necesar pentru existență (a animalelor și
implicit a omului) și "loc cu verdeață" - destinația de după moarte.
Apoi, din măiestria haijinului,
este construit un poem magistral care, printr-un aparent paradox (prezentând
vitele într-un loc cu verdeață, la vreme de secetă severă când totul este
uscat), reliefează de fapt tragismul situației (până și vitele au ajuns
"în loc cu verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și
suspinul"), punând totodată în valoare umorul specific românesc, hazul de
necaz.
O problemă am avut cu cuvântul
"toate". La o primă citire mi s-a părut un cuvânt de prisos, putând
foarte bine să lipsească. Mai mult, mi s-a părut chiar că strică poemul,
inducând o exagerare care știrbește veridicitatea ideii (cât de mare ar fi
seceta... chiar toate vitele, domn'le?!...). Dar adâncind un pic analiza, am
găsit în acest "toate" ceva de toată frumusețea, care ar suna cam
așa: TOATE vitele sunt în loc cu verdeață - fie vii, fie moarte. Adică, cele
mai norocoase, mai "alese", pentru care s-a păstrat un tăpșan
nepârjolit pe undeva, trăiesc, iar celelalte ajung, săracele, în verdeața fără
suspine (verdeața cea verde nu e pentru toți vițeii, ci numai pentru cornutele
"mari"). Dar, în esență, TOATE sunt în loc cu verdeață
Andrei
Andy Grădinaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu