parfum
de femeie –
strecurându-se
prin gard
corola
lumii
Gabriela
Cecilia Cioran
Prin sintagmele
utilizate, poemul ascunde în cele două părți sugestii care, pe măsură ce sunt
"descifrate" și corelate, trezesc o bogăție de trăiri.
Primul vers
captează atenția cititorului, sugerând cu strictul necesar de cuvinte o
legătură indusă de la distanță între două personaje, prin parfumul ispititor de
femeie.
Partea a doua
prezintă un element esențial de decor, punând totodată lucrurile în mișcare,
iar apoi dezvăluie, în două cuvinte de final, toată povestea. Gardul sugerează
o vecinătate, o apropiere între personaje, dar și existența unui obstacol, a
unei granițe poate de netrecut. Iar prin gardul respectiv se strecoară ceva:
"corola lumii". Iată două cuvinte care, corelate cu "parfumul de
femeie" din primul vers, emană o bogăție de senzații și de înțelesuri.
Avem mireasma, avem culoarea, și avem lumea întreagă. Și încet-încet intuim cam
unde "bate" poemul: parfumul unei doamne adorate de la distanță umple
de culoare, prin simpla lui prezență, viața "receptorului", căci
pentru el acea doamnă este lumea toată.
Dar lucrurile devin
și mai interesante. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", spune
Lucian Blaga.... Poate că, aidoma felului în care Blaga iubește "...și
flori, și ochi și buze...", personajul din poemul nostru, în adorația sa pentru
doamna cu parfumul, nu vrea să sugrume "vraja nepătrunsului ascuns în
adâncimi de întuneric", ci să o îmbogățească cu "largi fiori de sfânt
mister", iar tot ce-i neînțeles să se schimbe în neînțelesuri și mai mari.
O frumoasă poveste de iubire la distanță, al cărei întreg farmec sălășluiește
în misterul ei.
Iar gândindu-ne și
la capodopera cinematografică "Parfum de femeie", în care personajul
principal este orb, intensitatea trăirilor din poemul nostru se amplifică și
mai mult, astfel cum se amplifică celelalte simțuri în cazul nevăzătorilor.
Andrei
Andy Grădinaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu