vuiet
în lăcaș –
păcătoasele
ape
în
confesional
Andrei
Andy Grădinaru
Jocul de
cuvinte este unul extrem. Apele păcătoase, cel mai probabil, fac parte din
exclamațiile celor care se confruntă cu ele, și care le distrug așezările și
locuințele. În mod neașteptat, apele pătrund inclusiv în biserică, și tocmai în
confesional. Se realizează o scenă ambigua, atât îngrijorătoare, prin faptul că
apele inundă totul, și nici clădirea religioasă nu e ocolită, neavând loc nici
o minune și nerespectându-se nici un fel de reguli, inclusiv acelea ale
respectului și moralei. Nimeni nu e scutit de inundații, nimic nu le poate
opri, nimic, nici măcar așezările religioase, nu ne garantează siguranța.
Vuietul din lăcaș poate sugera o scenă în care se vorbește, dezaprobator, de
atitudinea lipsită de respect a apelor. De asemenea, vuietul poate sugera
surpriza, la un alt nivel, fantezist: apele își mărturisesc păcatele, intrând
în confesional. Regretă pagubele produse. Însă cei care le atribuie vina sunt
credincioșii. Poemul ne poate atrage atenția asupra modului amuzant în care
felul cum vedem lucrurile ne poate distorsiona realitatea, până când ce
prezentăm nu mai are nici o legătură cu ea.
Ana
Drobot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu