primii
mâțișori -
toate
rufele-ntinse
in
văzul lumii
Gabriela
Cecilia Cioran
În acest text
selectat dintre poemele concursului săptămânal, primăvara timpurie (primii
mâțișori) este ipoteza din realitatea nemijlocită. O primăvară dezinvoltă și
plină de prospețime. După tabloul suav din V1, vine însă surpriza - schimbarea
de ton ce rupe dulcea contemplare aducând inedit și zvâc textului. Este
adevărat, partea a doua: ,,toate rufele-ntinse/ în văzul lumii" pare a nu
avea treabă cu transfigurarea pe care o așteptăm de la un haiku reușit. Poemul
posedă însă funcționalitatea cezurii și calitatea unei juxtapuneri excelente
care asigură în mentalul nostru închegarea unei imagini unitare, bogate în
sugestie. Ni se relevă deodată că primăvăra e cea care dezvăluie ceea ce
sobrietatea iernii ținuse in taină. Odată cu mugurii ieșiți din întunericul
miezului ramurilor, pare firesc ca, în tandem, și oamenii să-și înșire toate
rufele deja spălate în văzul lumii. Nici măcar nu pare indecent. Este prea
năvalnică frumusețea naturii ca să mai aibă rost o reticență exagerată. Vizualizam
primii mâțișori albi și inocenți și îi asociem firesc cu imaginea rufelor
curate și ele. Ba, cuprinși de entuziasm primăvăratic, putem extinde lesne
lipsa aceasta de murdărie și asupra caracterelor umane.
Ca și în exterior,
curățenia ființei noastre e atât de binevenită încât nu ne mai dăm de ceasul
morții dacă unele din ,,dovezile" primenirii (rufele) stau întinse în
văzul lumii. Realizăm - precum odinioară poetul Arghezi - că, fie chiar ,,din
bube, mucigaiuri și noroi", e timpul să ivim spre lumină un suflu nou.
Curat numaidecât.
Cecilia
Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu