„În haiku,
detașarea înlocuiește orice instigare sau lamentare poetică. Haijinul este un
poet eminamente contemplativ. El transcende lirismul într-un mod alchimic,
conferind clipei surprinse valența unui miracol.” (TEINO KOR de
Genovel-Florentin Frățilă)
alte
pagube –
recitind
din Marcel Proust
doi
pierde-vară
Ana
Drobot
Alegerea de față
este o excepție, deoarece aș fi preferat un haiku. Însă, poemul acesta este un
senryū modern, unde rafinamentul literar se întâlnește cu ironia subtilă fapt
pentru care l-am considerat special.
Într-o notă de
regret, primul vers dă de înțeles că nu vom afla lucruri prea plăcute. Dincolo
de pagubele de până acum, se anunță și altele pe care le vom afla în partea a
doua de după kireji.
Cine recitește din
Marcel Proust? Doi pierde-vară! Este clar că se face referire la romanul „În
căutarea timpului pierdut” !
Acest roman este o
meditație asupra curgerii timpului, iar senryū preia această idee și, în mod
aluziv, aflăm astfel că paguba anunțată ține de timpul pierdut.
Cum poate fi
interpretat poemul?
Poate fi despre
ciclicitatea prin care oamenii gen ,,pierde-vară" sunt inconștienți de
ireversibilitatea trecerii timpului pe care îl pierd aiurea....Sau un mod
ironic/autoironic de recunoaștere a plăcerii de a te abandona lecturii, chiar
dacă este considerată de unii o activitate lipsită de productivitate, demnă de
un pierde-vară care în ochii altora pare chiar cât doi pierde-vară!
Genovel-Florentin
Frățilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu