În brațele tatei

 

în prag de sărbători –

o nouă crăciuniță

în brațele tatei

 

Lidia Pervu

 

Un senryu cât se poate de șugubăț, original și de sezon! Trei ingrediente care îl scot în evidență. Mesajul aluziv este prezent în fiecare vers. Trebuie doar înțeles, pentru a-i savura valențele. În caz contrar, lectura lui, nu dezvăluie sensul dublu. El rămâne în așteptarea celor care au deprins gustul haikuului de calitate și au găsit codul potrivit descifrării acestuia.

Să luăm poemul mai întâi de la suprafață:

-“în prag de sărbători”: autoarea ne introduce în atmosferă, una festivă. În versul următor aflăm și care anume, prin denumirea plantei care înflorește în preajma Crăciunului. Așa avem și un kigo de sezon. Este iarnă, probabil Ajunul, când se primesc și se oferă daruri. Strofa trei ne dezvăluie că tata a primit și el, unul; cu brațele deschise!

De aici încolo, cel ce deține cheia, poate savura dincolo de aparențe, mesajul ascuns în text:

-“în prag de sărbători” devine astfel: un dar mult așteptat care îi aduce tatei bucurie:

-“o nouă crăciuniță”. Ei, dar cât ar iubi el florile, nu ne mai lăsăm amăgiți de prima impresie, aceea că: “o nouă” se referă la o plantă. Lui Moș Crăciun, i se atribuie adesea în credința populară, și o crăciuniță, mai în glumă, mai în serios. Cât să condimenteze misiunea acestuia și să aducă zâmbetul pe fața muritorilor!

-“în brațele tatei”: crăciunița ca plantă, cât ar fi ea de mare, poate fi luată în mână/mâini. În brațe cuprinzi, aduci, porți, strângi la piept. Și iată că miraculos și nu chiar, floarea inițială se metamorfozează într-o tănără femeie (călăuzindu-ne după diminutivul folosit: crăciuniță) plină de nuri (boboci de flori).

Și acum să închegăm textul scos la iveală: tata și-a pus o dorință, aceea de a primi (șansa), de a avea lângă sine o prezență feminină care să-i bucure ochiul și viața. Ruga se pare că îi este ascultată, sau chiar el, prin ceea ce face, simte sau gândește, a făcut posibilă materializarea acesteia. Bucuria este pe măsură și primită cu brațele deschise! Nu putem să reproșăm nimănui nimic, atâta vreme cât șansa primită și materializată atât de îmbietor, nu devine nefericirea altcuiva. Și atunci, nu ne rămâne decât să ne alăturăm acesteia și să zâmbim complice, poate ușor nostalgici și înduioșați: soarta se poate schimba în orice moment. Trebuie doar să-ți dorești cu adevărat, să lucrezi în acest sens și să crezi cu tărie, că minunile sunt posibile la orice vârstă. Doar este Crăciunul!

 

Mirela Brăilean