Busola tatei

 

busola tatei –

ghicitul în cafea îmi

încurcă ițele

 

Ion Cuzuioc

 

Busola o putem considera un instrument exact de ghidare a direcției. Direcția poate fi atât în sensul propriu, când căutăm un drum, de obicei prin natură, prin păduri, prin excursii, cât și la nivel figurat. Spunem că ne căutam drumul în viață, sau sensul vieții, când gândim în ce direcție să o apucăm. Busola tatei sugerează un obiect vechi, sau vintage, cum se spune acum, de ce nu, retro. De aceea este unic și prețios. Ne putem gândi că reprezintă frumusețea vremurilor trecute. De asemenea, poate reprezenta o direcție clară, atât în sensul propriu, cât și în viață, o cale de urmat. Tatăl era ghidat de principii și valori clare, pe care le-a transmis mai departe fiului. În trecut, totul era clar. Nu aveam alte opțiuni. Acum, din cauza libertății de gândire, de decizie, din cauza libertății individuale, societatea nu mai e resimțită cu aceeași forță și autoritate ca în trecut pentru a ne forma repere în viață. Suntem liberi să hotărâm noi pe care din căi vom alege să pornim. Și totuși, libertatea duce la neclarități, la dileme tot mai mari. Nu mai avem certitudini, acestea fiind sugerate prin ghicitul în cafea, care ne derutează și mai mult; ne „încurcă ițele.” Apar alte dileme. Ghicitul în cafea, până la urmă, e subiectiv. În cafea, ca și într-un glob de cristal, vedem, după unele cercetării, ceea ce ne preocupă, ca în cadrul unui vis sau al unor asociații libere în cursul unei ședințe de psihanaliză. Vedem un contrast clar, reprezentat de busolă și ghicitul în cafea, între societatea de odinioară și orientarea în viață pe care o oferea, în primul caz, și între deruta din vremuri moderne, în al doilea caz. Busola se bazează pe științe exacte, pe când ghicitul în cafea pe interpretări.

O altă interpretare ar fi aceea că sensul vieții, sau direcția vieții nu e exactă precum aceea dată de o busolă.Nu se poate măsura științific, deci nu există un adevăr universal valabil, sau o cale anume de urmat pentru toți. E totul ceva subiectiv, de felul în care percepem fiecare viața, și ce e important în ea. Ghicitul în cafea ne dă ocazia să visăm și să interpretam semnificațiile din propriul punct de vedere. În același timp, viața nu e ceva sigur, cum nu e nici drumul de urmat în ea. E la fel de incertă precum ghicitul în cafea. Practici precum ghicitul în cafea sunt considerate pseudoștiințe, fiecare având versiunea sa a acestor practici, pe când modul de funcționare al unei busole este foarte clar.

Ion Cuzuioc ne propune un poem haiku filozofic, referindu-se la o dilemă care ne preocupă pe toți la un moment dat în viață, când ne oprim să reflectăm dacă mergem pe drumul bun.

 

Ana Drobot