sezon
de nunți –
până
și-n balta satului
flori
de nufăr
Cecilia
Birca
Febra
nunților a cuprins satul, comunitatea tradițională fiind în vervă cu
pregătirile lumești: bucate, băutură, haine, podoabe. Elementul cheie este,
desigur, rochia de mireasă (nunta) asociată cu floarea de nufăr, plantă cu o
simbolistică densă.
Oricât am
fi de captivați de latura dionisiacă a vieții, hierofaniile ne salvează de la o
existență supusă efemerului, șoptindu-ne că sfârșitul nu este aici. Așa cum
nunta transfigurează iubirea și îi dă un sens transcedental, natura într-o
formă modestă participă și ea la bucuria festivă a oamenilor. Astfel, sezonul
cununiilor (și al mireselor) se regăsește în atmosfera spectaculoasă conferită
bălții satului de nuferii înfloriți.
Păstrând
echilibrul între mărginit si nemărginit, poemul scris de Cecilia B. cheamă,
parcă, versurile lui Lucian Blaga din poezia “Vei plânge mult ori vei zâmbi?”: “Eu/
nu mă căiesc,/ c-am adunat în suflet și noroi -/ dar mă gândesc la tine (…)/ Vei
plânge mult ori vei zâmbi/ de razele acelei dimineți,/ în care eu ți-oi zice
fără umbră de căință: Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi (…) cresc nuferi?”
Ramona
Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu