sezon
de nunți –
până
și-n balta satului
flori
de nufăr
Cecilia
Birca
Febra nunților a cuprins satul,
comunitatea tradițională fiind în vervă cu pregătirile lumești: bucate,
băutură, haine, podoabe. Elementul cheie este, desigur, rochia de mireasă
(nunta) asociată cu floarea de nufăr, plantă cu o simbolistică densă.
Oricât am fi de captivați de latura
dionisiacă a vieții, hierofaniile ne salvează de la o existență supusă
efemerului, șoptindu-ne că sfârșitul nu este aici. Așa cum nunta transfigurează
iubirea și îi dă un sens transcedental, natura într-o formă modestă participă
și ea la bucuria festivă a oamenilor. Astfel, sezonul cununiilor (și al
mireselor) se regăsește în atmosfera spectaculoasă conferită bălții satului de
nuferii înfloriți.
Păstrând echilibrul între mărginit
si nemărginit, poemul scris de Cecilia B. cheamă, parcă, versurile lui Lucian
Blaga din poezia “Vei plânge mult ori vei zâmbi?”: “Eu/ nu mă căiesc,/ c-am
adunat în suflet și noroi -/ dar mă gândesc la tine (…)/ Vei plânge mult ori
vei zâmbi/ de razele acelei dimineți,/ în care eu ți-oi zice fără umbră de
căință: Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi (…) cresc nuferi?”
Ramona
Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu