lan de cicoare -
vântul
de seară
bate-n
albastru
Cristina
Angelescu
Poemul are
un farmec cu iz nipon pronunțat.Minimalism bine structurat. (cifrul folosit
este de 5-5-5). Ajunge la aware; exprimă (și produce) emoția stârnită de
frumusețe. Armonie oglindind armonia. Lanul de cicoare invită la o frumoasă
imagine interioară.
Dar partea
a doua vine cu ițele mai multor aluzii, nelăsând poemul să fie banal și
simplist.
,,Bate-n
albastru" este o formulă atât de
inspirată! A bate-n albastru, galben, verde, violet etc., înseamnă în limba română - referitor la
subiectul vorbirii - că acesta capătă (la o privire mai atentă) acea culoare
pomenită în context. Aici este vorba de vânt. El devine oglinda lanului de
cicoare. Asta chiar este inedit poetic pentru că vântul este doar eter în
mișcare. Ce transfigurare suntem invitați să creem! Nu trece neobservată
conexiunea între albastru și seară care se înrudesc intr-o semantică subtilă.Și
vraja e completă.
Dar, ca
orice vrajă, are două fețe, ,,vântul de
seară bate în albastru" putând fi
lesne înțeles și că lovește în albastrul lanului de cicoare (cu care este
juxtapus în text) Seara, în acest caz, este un indiciu că albastrul va fi
spulberat sub nemila vântului. Ne trec fiorii căci peste toată frumusețea se va
întinde negrul întuneric.
Complexitate,
tensiune, frumusețe în acest haiku.
Cecilia
Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu