la
spartul târgului –
din
harbujii crăpați
se
scurge amurgul
Cezar
Florescu
Câteva atuuri demne de menționat:
bogăția de sensuri, cromatica, densitatea aluzivă, cursivitatea.
Așa cum îi stă bine unui autor
talentat, un cuvânt sau o expresie pot spune mai mult decât la prima vedere.
“La spartul târgului” (expresie
care înseamnă: a sosi undeva prea târziu sau după încheierea unui eveniment)
merge de minune cu harbujii crăpați, realizând firesc legătura dintre versul
unu și doi. Imaginea astfel creată de cele două, ne sugerează în același timp
și plenitudinea unei veri bogate în roade, dar care se apropie de sfârșit.
Pulpa roșie lăsată vederii de harbujii plesniți (trecuți de copt), glisează
măestrit către imaginea amurgului ce împrumută (din) culoarea sângerie. “Se
scurge” vara, se trece vremea pepenilor, se încheie un ciclu firesc, făcând loc
altuia. Coboară seara, o nouă zi, o nouă etapă din roata vieții, sunt pregătite
să le ia locul. Pentru că schimbarea înseamnă evoluție, pentru că este în
ordinea firii, de când e lumea și pământul. Sunt convinsă că ceilalți cititori
vor fi descoperit și alte valențe care mie îmi vor fi scăpat. Dar tocmai în
asta constă frumusețea: cititorul să completeze și să umple cu propria-i
percepție, spațiile anume lăsate libere, de către autorul poemului.
Un haiku deosebit, care mi-a adus
bucurie citindu-l și încercând să-i pătrund sensurile și să-l răstălmăcesc după
cât m-am priceput. Și tocmai aceste fațete pe care le descoperi la un poem de
calitate, fac din citirea, dar mai ales din scrierea lui, adevăratul câștig.
Mirela
Brăilean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu