la
spartul târgului –
din
harbujii crăpați
se
scurge amurgul
Cezar
Florescu
Câteva
atuuri demne de menționat: bogăția de sensuri, cromatica, densitatea aluzivă,
cursivitatea.
Așa cum îi
stă bine unui autor talentat, un cuvânt sau o expresie pot spune mai mult decât
la prima vedere.
“La spartul
târgului” (expresie care înseamnă: a sosi undeva prea târziu sau după
încheierea unui eveniment) merge de minune cu harbujii crăpați, realizând
firesc legătura dintre versul unu și doi. Imaginea astfel creată de cele două,
ne sugerează în același timp și plenitudinea unei veri bogate în roade, dar
care se apropie de sfârșit. Pulpa roșie lăsată vederii de harbujii plesniți
(trecuți de copt), glisează măestrit către imaginea amurgului ce împrumută
(din) culoarea sângerie. “Se scurge” vara, se trece vremea pepenilor, se
încheie un ciclu firesc, făcând loc altuia. Coboară seara, o nouă zi, o nouă
etapă din roata vieții, sunt pregătite să le ia locul. Pentru că schimbarea
înseamnă evoluție, pentru că este în ordinea firii, de când e lumea și pământul.
Sunt convinsă că ceilalți cititori vor fi descoperit și alte valențe care mie
îmi vor fi scăpat. Dar tocmai în asta constă frumusețea: cititorul să
completeze și să umple cu propria-i percepție, spațiile anume lăsate libere, de
către autorul poemului.
Un haiku
deosebit, care mi-a adus bucurie citindu-l și încercând să-i pătrund sensurile
și să-l răstălmăcesc după cât m-am priceput. Și tocmai aceste fațete pe care le
descoperi la un poem de calitate, fac din citirea, dar mai ales din scrierea
lui, adevăratul câștig.
Mirela
Brăilean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu