artizanal
–
în
ceasul bunului închis
timpul
trecut
Lidia
Pervu
La o primă citire, cuvântul
"artizanal" din primul vers nu spune foarte multe, pare că îi
lipsește ceva. Potrivit DEX: "artizanal" este un adjectiv referitor
la un element ce aparține artizanatului și artizanilor; "artizanatul"
- meșteșug practicat cu artă; "obiecte de..." (artizanat) - obiecte
lucrate artistic de către meșteșugari, în stilul creației populare;
"artizan" - persoană care execută produse de artizanat, meșteșugar
care lucrează cu artă, meșteșugar care lucrează obiecte de mică serie, creator
de artă în stil popular. Deci primul vers oferă un indiciu despre ceva (încă
nedezvăluit) ce aparține creației artistice populare, un obiect executat
într-un fel anume, ce poartă amprenta unică a creatorului, poate un obiect de
colecție, cu o valoare simbolică, sentimentală ce depășește orice valoare
materială.
Partea a doua, "în ceasul
bunului închis/ timpul trecut", este în sine o întreagă poveste, spusă în
cuvinte bine alese, ce au multiple semnificații fiecare separat și prin
asocierea lor. "Ceasul"... poate fi acel instrument ce măsoară
timpul, putând fi la fel de bine "ora", "momentul" sau,
printr-o sinecdocă, timpul însuși. "Bunul"... poate fi bunicul, în
sensul strict al relației familiale cu autorul, sau "bătrânul",
"înțeleptul", omul ajuns în toamna vieții. "Închis"...
poate însemna: pe poziția închis, nedesfăcut, cu capacul/ușa închis(ă);
introdus în ceva acoperitor; încuiat/ferecat; încheiat, finalizat, terminat.
"Timpul"... poate fi un termen pentru durată, vreme, vremuri, epocă,
sau se poate referi la momentul/oportunitatea de a acționa. "Trecut"...
poate însemna "de domeniul trecutului", sau
"menționat/înscris", sau "omis/ trecut cu vederea/trecut
peste". Asocierea acestor cuvinte oferă cititorului posibilitatea să
descopere diverse sensuri ale celor două versuri, dintre care am să încerc
câteva:
- în ceasul vechi al bătrânului,
sub capacul închis, se ascunde întreaga viață a acestuia, cu bune și cu rele, o
viață numai de el știută, pe care doar ne-o putem imagina, fără a putea
vreodată să-i pătrundem cu adevărat misterele și să o "trăim" în
felul unic al bătrânului; o viață la care a fost părtaș doar ceasul și pe care
acesta o protejează ca pe o comoară, ca pe o arhivă a celor mai adânci taine;
- în ceasul bătrânului, acum ținut
închis, fiind bătrân și el, nefuncțional și fără utilitate, rămâne doar timpul
pe care "acele" tinereții au reușit să-l măsoare, să-l adune; ce-a
fost de măsurat, s-a măsurat; pentru bătrân și ceasul său, de-acum mai
contează, mai poate fi (re)trăit, (re)măsurat, doar ceea ce s-a strâns de-a
lungul vremurilor;
- în ceasul său de reverie, de
meditație, sau poate în ceasurile ce i-au mai rămas de parcurs pe drumul
existenței pământene, bunul își trece în revistă întreaga viață, găsind
răspunsuri pentru întrebări, trăgând concluziile ce trebuie trase pentru fiecare
capitol al timpului său, al poveștii sale, închizând această poveste cu
seninătate, împăcându-se cu tot și cu toate.
Revenind la primul vers,
"artizanal", acum putem intui acel ceva pe care versul nu îl
dezvăluie și care a fost tainic strecurat prin kireji în povestea părții a
doua. "Artizanal" poate fi ceasul bătrânului, un ceas cu o imensă
valoare sentimentală, lucrat manual chiar de el, sau special pentru el, sub al
cărui capac se regăsesc simbolurile definitorii pentru întreaga viață a
bătrânului, care prin unicitatea și intimitatea lor generează scânteia,
amploarea și forța întregii povești. Sau poate fi alt obiect "artizanal",
încărcat cu aceleași valori și semnificații menționate mai sus, care îi
prilejuiesc bătrânului puternicele trăiri din ceasurile de introspecție.
Sau, de ce nu, poate fi vorba de
altceva: de un modus vivendi; de un mod personal de a trăi și a aborda
lucrurile vieții, așa cum un artist popular își făurește opera; un "My
way".
Andrei
Andy Grădinaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu