În ceasul bunului

 

artizanal –

în ceasul bunului închis

timpul trecut

 

Lidia Pervu

 

La o primă citire, cuvântul "artizanal" din primul vers nu spune foarte multe, pare că îi lipsește ceva. Potrivit DEX: "artizanal" este un adjectiv referitor la un element ce aparține artizanatului și artizanilor; "artizanatul" - meșteșug practicat cu artă; "obiecte de..." (artizanat) - obiecte lucrate artistic de către meșteșugari, în stilul creației populare; "artizan" - persoană care execută produse de artizanat, meșteșugar care lucrează cu artă, meșteșugar care lucrează obiecte de mică serie, creator de artă în stil popular. Deci primul vers oferă un indiciu despre ceva (încă nedezvăluit) ce aparține creației artistice populare, un obiect executat într-un fel anume, ce poartă amprenta unică a creatorului, poate un obiect de colecție, cu o valoare simbolică, sentimentală ce depășește orice valoare materială.

Partea a doua, "în ceasul bunului închis/ timpul trecut", este în sine o întreagă poveste, spusă în cuvinte bine alese, ce au multiple semnificații fiecare separat și prin asocierea lor. "Ceasul"... poate fi acel instrument ce măsoară timpul, putând fi la fel de bine "ora", "momentul" sau, printr-o sinecdocă, timpul însuși. "Bunul"... poate fi bunicul, în sensul strict al relației familiale cu autorul, sau "bătrânul", "înțeleptul", omul ajuns în toamna vieții. "Închis"... poate însemna: pe poziția închis, nedesfăcut, cu capacul/ușa închis(ă); introdus în ceva acoperitor; încuiat/ferecat; încheiat, finalizat, terminat. "Timpul"... poate fi un termen pentru durată, vreme, vremuri, epocă, sau se poate referi la momentul/oportunitatea de a acționa. "Trecut"... poate însemna "de domeniul trecutului", sau "menționat/înscris", sau "omis/ trecut cu vederea/trecut peste". Asocierea acestor cuvinte oferă cititorului posibilitatea să descopere diverse sensuri ale celor două versuri, dintre care am să încerc câteva:

- în ceasul vechi al bătrânului, sub capacul închis, se ascunde întreaga viață a acestuia, cu bune și cu rele, o viață numai de el știută, pe care doar ne-o putem imagina, fără a putea vreodată să-i pătrundem cu adevărat misterele și să o "trăim" în felul unic al bătrânului; o viață la care a fost părtaș doar ceasul și pe care acesta o protejează ca pe o comoară, ca pe o arhivă a celor mai adânci taine;

- în ceasul bătrânului, acum ținut închis, fiind bătrân și el, nefuncțional și fără utilitate, rămâne doar timpul pe care "acele" tinereții au reușit să-l măsoare, să-l adune; ce-a fost de măsurat, s-a măsurat; pentru bătrân și ceasul său, de-acum mai contează, mai poate fi (re)trăit, (re)măsurat, doar ceea ce s-a strâns de-a lungul vremurilor;

- în ceasul său de reverie, de meditație, sau poate în ceasurile ce i-au mai rămas de parcurs pe drumul existenței pământene, bunul își trece în revistă întreaga viață, găsind răspunsuri pentru întrebări, trăgând concluziile ce trebuie trase pentru fiecare capitol al timpului său, al poveștii sale, închizând această poveste cu seninătate, împăcându-se cu tot și cu toate.

Revenind la primul vers, "artizanal", acum putem intui acel ceva pe care versul nu îl dezvăluie și care a fost tainic strecurat prin kireji în povestea părții a doua. "Artizanal" poate fi ceasul bătrânului, un ceas cu o imensă valoare sentimentală, lucrat manual chiar de el, sau special pentru el, sub al cărui capac se regăsesc simbolurile definitorii pentru întreaga viață a bătrânului, care prin unicitatea și intimitatea lor generează scânteia, amploarea și forța întregii povești. Sau poate fi alt obiect "artizanal", încărcat cu aceleași valori și semnificații menționate mai sus, care îi prilejuiesc bătrânului puternicele trăiri din ceasurile de introspecție.

Sau, de ce nu, poate fi vorba de altceva: de un modus vivendi; de un mod personal de a trăi și a aborda lucrurile vieții, așa cum un artist popular își făurește opera; un "My way".

 

Andrei Andy Grădinaru