mărul
înflorit –
agățată-n
ramuri
sfoara
unui zmeu
(Nicoleta
Șurpanu)
Un haiku încărcat de lirism, o
combinație de emoție și imagine îmbinate cu măiestrie. Nu este doar frumusețe,
ci și sens. Sensul e dat printr-un procedeu adesea întâlnit în haiku, acela al
omisiunii, al imaginii din care lipsește ceva, în cazul acesta zmeul, care a
fost luat de vânt, lăsând în urma lui sfoara. Acesta este punctul cheie al
imaginii, incompletitudinea, fapt care creează o stare de așteptare, o tensiune
care anticipează mișcarea din viitor. Omisiunea ne atrage atenția. Însuși mărul
înflorit parcă își ia zborul, mai înainte ca petalele albe să cadă din pom.
Zmeul a reușit să se strecoare către cer, dar plătind tribut sfoara sa – astfel
el s-a rupt de legătura cu oamenii și cu copiii lor. Căci zmeul face indirect
aluzie la jocul copiilor, iar copilăria e primăvara vieții, din care rămân
amintire florile albe și elanul de a zbura cât mai liberi și cât mai departe.
Și, câteodată, firul unor povești frumoase.
Cristina
Moldoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu