mărul
înflorit –
agățată-n
ramuri
sfoara
unui zmeu
(Nicoleta
Șurpanu)
Un haiku
încărcat de lirism, o combinație de emoție și imagine îmbinate cu măiestrie. Nu
este doar frumusețe, ci și sens. Sensul e dat printr-un procedeu adesea
întâlnit în haiku, acela al omisiunii, al imaginii din care lipsește ceva, în
cazul acesta zmeul, care a fost luat de vânt, lăsând în urma lui sfoara. Acesta
este punctul cheie al imaginii, incompletitudinea, fapt care creează o stare de
așteptare, o tensiune care anticipează mișcarea din viitor. Omisiunea ne atrage
atenția. Însuși mărul înflorit parcă își ia zborul, mai înainte ca petalele
albe să cadă din pom. Zmeul a reușit să se strecoare către cer, dar plătind
tribut sfoara sa – astfel el s-a rupt de legătura cu oamenii și cu copiii lor.
Căci zmeul face indirect aluzie la jocul copiilor, iar copilăria e primăvara
vieții, din care rămân amintire florile albe și elanul de a zbura cât mai
liberi și cât mai departe. Și, câteodată, firul unor povești frumoase.
Cristina
Moldoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu