ilustrată
nouă –
aceleași
flori de castani
în
gara veche
Gabriela
Cecilia Cioran
Ambiguitatea
nostalgiei
O gară veche are un
parfum aparte, este un loc unde timpul s-a oprit, un depozitar al tuturor
nostalgiilor. Exact ca atunci când privim o fotografie sau o carte poștală de
epocă. Într-o lume agitată, un colț de rai tihnit populat de castani ne aduce
sub ochi poemul scris de Gabriela Cecilia Cioran.
Surprinzător este
chiar fragmentul (primul vers) aducând noutatea: o ilustrată ce imortalizează
gara veche (unde totuși apar schimbări), doar florile de castan sunt nelipsite
din cadru, garant al unei lumi apuse, dar și al perenității naturii. Castanii impunători
continuă să vegheze acest punct smerit al existenței unde nenumărate destine
s-au intersectat de-a lungul vremurilor.
Sau, într-un alt
scenariu, putem vedea pe cineva așteptând pe altcineva care trimite ilustrate
din lumea largă, schimbând cu repeziciune decorul, în timp ce în gara mică cel
mai spectaculos eveniment este înflorirea castanilor încremeniți parcă într-un
peisaj etern. O nouă Penelopa își urmează destinul…
Poemul mizează pe
contrastul nou vechi și un prezent înfloritor, la propriu, aducând prospețimea
primăverii odată cu amintirile mai vii ca niciodată.
Ramona
Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu