gura
satului –
în
poiana lui Iocan
povești
cu fazani
Ecaterina
Pupăză
Un senryu reușit,
cu un joc de cuvinte foarte bine gândit. Primul vers, gura satului, ne face să
ne gândim la bârfe. Satul, ca spațiu restrâns, unde fiecare se cunoaște cu
fiecare, lasă loc de astfel de activități. Poemul ar rămâne unul banal, dacă nu
ar exista partea a doua, care face aluzie la o operă literară cunoscută, unde
știm că se discută. Dar, ce anume se discută? Nu orice povești – ci din acelea
cu fazani. Fazanii fac și ei o aluzie la cei păcăliți, creduli. Un poem plin de
haz, cu aluziile bine gândite.
***
ceartă
conjugală –
în
site-ul arheologic
oale
sparte
Valer
G. Pop
Un senryu bazat pe
elemente care sugerează mult umor. Doi soți se ceartă, în prima parte. În a
doua parte, avem imaginea unor oale sparte într-un sit arheologic. Aparent,
cele două imagini sunt complet separate. Totuși, legătura între ele este
realizată de oalele sparte. Cititorul vede cum „zboară” oalele provenite din
cearta conjugală din zilele noastre în situl arheologic. Sau, dacă se mai
gândește, descoperă alte înțelesuri: cearta celor doi soți a avut loc în
trecut, și au rămas ca dovadă oalele sparte în situl arheologic. Niște turiști
cu simțul umorului își imaginează cum oalele acelea din situl arheologic au
fost sparte într-o astfel de ceartă. Situl arheologic, de asemenea, poate
trimite la trecutul unui cuplu din zilele noastre, care s-a certat în trecut,
iar rămășițele — oalele sparte — se află cu mult timp în urmă.
Ana
Drobot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu