Tăiate de plug

 

în ceața dimineții -

tăiate de plug

îndoielile

 

Ileana Pop-Nemeș

 

Iată un poem 7-5-5. Un bun exemplu pentru faptul că "sfânta regulă" 5-7-5 nu trebuie să împiedice un poem să iasă la lumină. Sigur, ca să încapă în "corset", ai putea să-l întorci pe toate părțile, să inversezi versurile, să tragi de ele, să mai bagi o prepoziție, să mai scoți un articol... dar riști să strici poemul, făcându-l să sune artificial, punându-l pe picior de ceartă cu limba română sau pierzându-l cu totul pe drum, ajungând la ceva mălăieț. Ai putea, în cele din urmă, să renunți la el, și nu ar fi păcat ?...

Nu, poemul este bun așa. Are o cursivitate perfectă, iar dimensiunile versurilor îl ajută să-și transmită mesajul. Lungimea primului vers, "în ceața dimineții", adâncește starea pe care o transmit cuvintele folosite, și anume acea stare de confuzie, de neclar, de neliniște, pe care o simți uneori în primele momente ale zilei; mai ales în perioadele mohorâte, în care se trezesc o dată cu tine și gândurile sumbre care nu-ți dau pace, și întrebările existențiale la care nu ai răspuns... O stare de ceață, de derută, de lipsă de rost... în care nu-ți vine nici să-ți închei șireturile...

În opoziție cu primul vers, cel median, plasat după kireji, vine scurt, tranșant, și taie fără menajamente și fără pălăvrăgeală toată "ceața", punând sub tăișul plugului versul trei (cel care și face legătura între cele două părți ale poemului), și anume, taie "îndoielile".

"Mijlocul" care realizează toată acțiunea - cuvântul plasat chiar în mijlocul poemului și totodată "unealta", "calea" - este "plugul". Un simbol puternic, la al cărui auz ai deja în fața ochilor o întreagă istorie.

Da, este clar ca lumina zilei. Trei cuvinte puternice: "ceață", "plug", "îndoieli"... Kireji-ul deja își dezvăluie misterul, iar punând laolaltă cele două părți, putem să citim poemul așa: "e ceața dimineții, ceața îndoielilor, dar la vremea plugului nu e timp de așa ceva".

De când e lumea lume, munca la câmp se face cu plugul și de la el pornesc toate. Cel ce-și duce traiul din propria muncă, de la aratul terenului și până la consumul final al roadelor, nu are timp să-și pună prea multe întrebări. Răspunsurile vin înaintea întrebărilor. Natura are ceasul ei, programul ei, ea stabilește ordinea lucrurilor și ea îți spune ce să faci, când să faci, dacă vrei să trăiești din roadele sale. Când îi aparții, când traiul tău depinde de rânduiala sa, trebuie să îi asculți și să îi respecți cu sfințenie "ordinele". Nu ai timp de lamentări și de tot felul de întrebări existențiale, nu e loc de "îndoieli", totul e clar și imperativ.

Și de ce ai avea îndoieli?... De ce ai avea întrebări?... De ce ai vrea să ai?... Când trăiești în mijlocul naturii, din tot ce iți oferă ea, când te identifici cu ea, când cunoști și îți este drag fiecare bulgăre de pământ pe care calci, când recunoști după mireasmă fiecare crenguță ce adie în vânt și acea mireasmă îți hrănește toate simțurile, când natura îți oferă răspunsul clar și fără echivoc la ceea ce îi dai și în măsura în care îi dai, când gustul fiecărei recolte îți răsplătește toate bătăturile și îți umple inima de mândrie și recunoștință... Totul e clar, firesc, complet, minunat, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Fiecare lucru este palpabil, cu miros, culoare, gust, te face să trăiești aici și acum.

Așa că... ce întrebări?... ce îndoieli?... ce neîmpliniri?... ce "ceață"?... Mai strecoară Aghiuță câte una de-asta supărătoare dimineața, când și lenea-ți dă târcoale, dar te uiți la calendar, te uiți la ceas, iei plugul în mână și îți trece.

 

Andrei Andy Grădinaru