agățată-n
cui –
secera
bunicului
prilej
de amintiri
Gabriela Cecilia Cioran
Poemul își ascunde intențiile in
mod subtil dând impresia, pentru ochiul neavizat, că își păstrează
continuitatea enunțului, trecând peste un pseudo-kireji. De fapt, pentru
același tip de cititor, textul poate părea chiar plat, cu mesaj nostalgico-sămănătorist
și atât.
Ei bine, nu! Kireji chiar nu e
formal iar conținutul bogat in aluziv și adâncime semantică se dezvăluie încă
de la folosirea cu succes a omisiunii din versul ,,agățată -n
cui". În limbaj colocvial ,,pune-ți pofta-n cui" spunem atunci când
un lucru dorit nu mai poate reprezenta o opțiune pentru realitate.Expresia este
adaptată hâtru, nepierzându-si puterea sugestiei, dimpotrivă. De fapt înțelegem
că ,,agățată în cui" se poate referi la cu totul altceva decât secera ca
unealtă agricolă. Suspendată poate fi chiar viața, tinerețea, puterea
stăpânului acelei seceri. Secera în sine, cu tot ce semnifică sau poate fi
asociată ea, este de departe centrul de forță al poemului. Speculând puțin,
cred că putem avea viziunea unui personaj demiurgic, aprioric
bunicului și anume Secerătorul. adică un soi de demiurg care decide
căderea sau cruțarea de la tăișul secerei. Evident,
un secerător nu poate fi ,,cel secerat". Până când nu ,,pune
secera-n cui", e viu. Oricum, în poem nu se vorbește despre moarte fățiș.
Asta e important pentru un haiku. Aluziv, textul ne face să deducem că bunicul,
probabil, nu mai face parte dintre realitățile acestei lumi. Autorul își
păstrează însă atitudinea detașată. Bunicul poate fi al oricui
care citește,
Ultimul vers, departe de
a topi tensiunea - care într-un haiku bine scris e condiție sine qua
non - o conservă. Secera își face treaba mai departe.fiind ,,prilej
de amintiri". Acest bunic nu a trăit degeaba. A decis și
a acționat esențial, existențial; a secerat aducând ,,pâinea"
cea pentru ființă pe masa familiei; a secerat și cele rele,
nelăsându-se pe sine sau pe alții pradă lor.
De bună seamă,
amintirile despre dânsul nu pot fi decât prețioase, vii și lipsite de
platitudine. Pe nesimțite, bunicul devine mitologic și, cine știe, se poate
identifica cu Secerătorul mai sus pomenit.
Cecilia
Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu