agățată-n
cui –
secera
bunicului
prilej
de amintiri
Gabriela
Cecilia Cioran
Poemul își
ascunde intențiile in mod subtil dând
impresia, pentru ochiul neavizat, că își păstrează continuitatea
enunțului, trecând peste un pseudo-kireji. De fapt, pentru același tip de
cititor, textul poate părea chiar plat, cu mesaj nostalgico-sămănătorist și
atât.
Ei bine,
nu! Kireji chiar nu e formal iar conținutul bogat in aluziv și adâncime
semantică se dezvăluie încă de la folosirea cu succes a omisiunii din versul ,,agățată -n cui". În limbaj
colocvial ,,pune-ți pofta-n cui" spunem atunci când un lucru dorit nu mai
poate reprezenta o opțiune pentru realitate.Expresia este adaptată hâtru,
nepierzându-si puterea sugestiei, dimpotrivă. De fapt înțelegem că ,,agățată în
cui" se poate referi la cu totul altceva decât secera ca unealtă agricolă.
Suspendată poate fi chiar viața, tinerețea, puterea stăpânului acelei seceri.
Secera în sine, cu tot ce semnifică sau poate fi asociată ea, este de departe
centrul de forță al poemului. Speculând puțin, cred că putem avea viziunea unui personaj demiurgic, aprioric
bunicului și anume Secerătorul. adică un soi de
demiurg care decide căderea sau cruțarea de la tăișul secerei. Evident, un secerător nu poate fi ,,cel secerat".
Până când nu ,,pune secera-n cui", e viu. Oricum, în poem nu se vorbește
despre moarte fățiș. Asta e important pentru un haiku. Aluziv, textul ne face
să deducem că bunicul, probabil, nu mai face parte dintre realitățile acestei
lumi. Autorul își păstrează însă atitudinea detașată. Bunicul poate fi al
oricui care citește,
Ultimul
vers, departe de a topi tensiunea - care
într-un haiku bine scris e condiție sine qua non - o conservă. Secera își face treaba mai
departe.fiind ,,prilej de amintiri". Acest bunic nu a trăit degeaba. A decis și a acționat esențial, existențial; a secerat
aducând ,,pâinea" cea pentru ființă
pe masa familiei; a secerat și cele rele, nelăsându-se pe sine sau pe alții
pradă lor.
De
bună seamă, amintirile despre dânsul nu
pot fi decât prețioase, vii și lipsite de platitudine. Pe nesimțite, bunicul
devine mitologic și, cine știe, se poate identifica cu Secerătorul mai sus
pomenit.
Cecilia
Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu