Secera bunicului

 

agățată-n cui –

secera bunicului

prilej de amintiri

 

Gabriela Cecilia Cioran

 

Poemul își ascunde intențiile in mod subtil dând  impresia, pentru ochiul neavizat, că își păstrează continuitatea enunțului, trecând peste un pseudo-kireji. De fapt, pentru același tip de cititor, textul poate părea chiar plat, cu mesaj nostalgico-sămănătorist și atât.

Ei bine, nu! Kireji chiar nu e formal iar conținutul bogat in aluziv și adâncime semantică se dezvăluie încă de la folosirea cu succes a omisiunii  din versul ,,agățată -n cui". În limbaj colocvial ,,pune-ți pofta-n cui" spunem atunci când un lucru dorit nu mai poate reprezenta o opțiune pentru realitate.Expresia este adaptată hâtru, nepierzându-si puterea sugestiei, dimpotrivă. De fapt înțelegem că ,,agățată în cui" se poate referi la cu totul altceva decât secera ca unealtă agricolă. Suspendată poate fi chiar viața, tinerețea, puterea stăpânului acelei seceri. Secera în sine, cu tot ce semnifică sau poate fi asociată ea, este de departe centrul de forță al poemului. Speculând puțin, cred că  putem avea viziunea unui personaj demiurgic, aprioric bunicului și anume Secerătorul. adică un soi de  demiurg care decide căderea sau cruțarea de la  tăișul secerei. Evident, un  secerător nu poate fi ,,cel secerat". Până când nu ,,pune secera-n cui", e viu. Oricum, în poem nu se vorbește despre moarte fățiș. Asta e important pentru un haiku. Aluziv, textul ne face să deducem că bunicul, probabil, nu mai face parte dintre realitățile acestei lumi. Autorul își păstrează însă atitudinea detașată. Bunicul poate fi al oricui care  citește,

Ultimul vers, departe de a  topi tensiunea - care într-un haiku bine scris e condiție sine qua non -  o conservă. Secera își face treaba mai departe.fiind ,,prilej de amintiri". Acest bunic  nu a trăit degeaba. A decis și a  acționat esențial, existențial; a secerat aducând ,,pâinea" cea pentru  ființă pe masa familiei; a secerat și cele rele, nelăsându-se pe sine sau pe alții pradă lor.

De bună  seamă, amintirile despre dânsul nu pot fi decât prețioase, vii și lipsite de platitudine. Pe nesimțite, bunicul devine mitologic și, cine știe, se poate identifica cu Secerătorul mai sus pomenit.

 

Cecilia Birca