Rătăcit în larg

 

ceață adâncă -

ecoul cuvintelor

rătăcit în larg

 

Ramona Bădescu

 

Acest text este supus atenției noastre de Ramona Bădescu, care a creat un haiku special, fără poantă mucalită, fără ludic, fără a a atrage atenția asupra urmăririi cifrului silabic. Poemul poate fi numit atipic, dar eu nu ,,gust" cele ,,tipice", cele ce își fac nume meșteșugind in urma altora. Am detectat însă arhitectura, profunzimea și personalitatea haiku, textul venind cu o imagine puternic impresionată. Este interesant că nu se lucrează cu noțiuni desemnând lucruri material concrete, brute - ceea ce contravine oarecum recuzitei haikuului. Nu folosește cutia orbului, sperietoarea, coasa tatei, șalul bunei, floarea, pasărea, gâză, prispa, salcia etc. Kigo ales, ,,ceața", este un kigo apreciat în practica haiku, care cere îndemânare pentru a nu da cu oiștea-n gard. Economia poemului este optimă, iar versul întâi (pretextul folosit pentru revelația din partea a doua) este compus doar din substantivul (aici kigo) și epitetul său. Perfect.

Trecând de kireji textul se adâncește și legătura între  ,ceață" și ,,rătăcire", care relevă nuanța principală a poemului. Indiciile sunt formulate logic corect, minimal, în registru sobru, potrivit haiku-ului. Țesătura aluzivă începe să ne prindă. Ceața începe să aibă și înțeles figurat. În situația unei minți fără disciplina clarității, a căutării adevărurilor (cât ne sunt permise) confuzia (ceața) face pierdut sensul cuvintelor rostite. Ba chiar diminuează puterea sunetului lor . Ele devin doar ecouri nedeslușite. Drama se joacă la scenă deschisă iar singurul decor este ceața. Cele rostite pot fi cuvinte de iubire sau chiar strigăte de avertisment despre un pericol. E necesar să ne punem mintea la contribuție căci auzim doar ecoul. Desigur, ,,ecoul" poate însemna o mult prea vagat reacție la cuvintele celui ce vorbește în van, năpădit de ,,ceața" celuilalt. Ne mai putem gândi însă la ceață ca la o împrejurare-cortină favorabilă discreției, care blurează taina împărtășită. Nici nu se vrea altfel. Doar ecoul rămâne din vorbele de taină. Și acela este rătăcit în larg.

Trebuie precizat că ,,în larg", ca ultim indiciu din poem, aduce un plus de aluziv. ,,În larg" sugerează de fapt că nimic nu e pierdut. În imensitatea universului cineva se poate rătăci doar pentru a căuta (și găsi) un alt drum, un alt receptor. Cu atât mai mult dacă rătăcite-s chiar cuvântele care știm că sunt purtătoare de sens și energie, fiind semințele lumii materiale.

Chiar în afara subiectivității mele de cititor cucerit de karumi desprins din poem, acest text este demn de a fi numit haiku: minim în desfășurare dar cu atât mai bogat în sensuri, aluzii, deschizând multiple căi de interpretare.

 

Cecilia Birca