sărbătoare-n
sat –
toate
crizantemele
ieșite
la poartă
Magda
Țocu
Un haiku cu
kigo de sezon (crizantemele), scris cursiv, nedescriptiv (însă puternic vizual
și olfactiv), cu cezura la locul ei (nu de florile mărului) și cu un laconism
suficient cât să poată face loc țesăturii aluzive.
Satul este
în sărbătoare: poate chiar ziua recoltei care are loc deobicei în apropierea
echinocțiului de toamnă. Roadele de pe câmp, de prin livezi și grădini, sunt
adunate și puse la păstrare pentru iarnă; prilej de mulțumire și bucurie. Cei
mai tineri și mai în putere, sunt la joc, gătiți de sărbătoare, strânși în
piața satului sau la marginea acestuia, unde pe vremuri se făcea adunare mare,
cu bâlci, cu dans și loc pentru ospăț. În zilele noastre, acest moment și-a
pierdut mult din importanță, dar în trecut, când oamenii trăiau majoritar cu
ceea ce produceau (nu exista comerț dezvoltat ca în zilele noastre), el însemna
încheierea unui ciclu de viață vital pentru comunitate și era marcat printr-o
sărbătoare anuală. Prilej cu care, gospodarii satului, îmbrăcau straiele cele
bune și ieșeau cu mic cu mare la petrecere.
“Toate
crizantemele ieșite la poartă” - frumos dublu sens: e vremea acestora și la mai
toate casele le întâlnești, de felurite culori și cu parfumul lor specific,
inconfundabil. Dar tot așa gătite, pot fi și femeile mai în vârstă, care, chiar
dacă nu mai merg la joc, tot se îmbracă cu ce au mai frumos și ies pe la porți
se adună în grupuri, să privească lumea care trece, să mai afle vești, să se
bucure și ele după truda de peste an.
Mirela
Brăilean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu