ziua
mamei –
cu
greu ținut buchetul
de
lăcrimioare
(Lidia
Pervu)
Acest poem, dincolo de selecția de
kigo și imagini din viața de zi cu zi, dincolo de realitatea concretă,
sugerează un alt înțeles, perceput dacă ne oprim asupra fiecărui detaliu și
cuvânt. Nimic nu e ales întâmplător, nici un detaliu din acest poem. La suprafață,
și primul înțeles pe care îl percepem, este acela de o zi festivă, a mamei, și
a unui copil, de orice vârstă, care ii oferă un buchet mare de flori. Gestul de
a oferi cuiva flori nu e o simplă convenție, chiar dacă e oferit într-o zi de
sărbătoare și știm că așa se obișnuiește, sau că așa o spun bunele maniere.
Arată și ce sentimente avem pentru persoana respectivă. Astfel, putem deduce
din buchetul mare, abia ținut în mână de cel care îl oferă, că are sentimente
puternice, și că oferă buchetul cu tot dragul, fiind legat profund de mama sa.
Dorește să o răsplătească. Emoția și gradul ei de intensitate sunt exprimate
indirect, prin kigo și imagine. Însă interpretarea nu se oprește aici. De ce
greu și de ce lăcrămioare? Prin rezonarea cuvântul lăcrămioare cu lacrimi, ne
gândim la un sentiment de tristețe, de doliu. Greu ne duce cu gândul la
expresia cu inima grea. Pentru că mama nu mai e în viață. Poate lăcrămioarele
erau și florile preferate ale mamei, poate le leagă de imaginea mamei amintirea
copilului care îi oferea aceste flori când o avea pe mama alături.
Aparent un poem scris doar cu o
ocazie festivă se dovedește a avea un alt înțeles, sugerat indirect, prin
imagini și cuvinte atent alese.
Ana
Drobot
