ziua
mamei –
cu
greu ținut buchetul
de
lăcrimioare
(Lidia Pervu)
Acest poem,
dincolo de selecția de kigo și imagini din viața de zi cu zi, dincolo de
realitatea concretă, sugerează un alt înțeles, perceput dacă ne oprim asupra
fiecărui detaliu și cuvânt. Nimic nu e ales întâmplător, nici un detaliu din
acest poem. La suprafață, și primul înțeles pe care îl percepem, este acela de
o zi festivă, a mamei, și a unui copil, de orice vârstă, care ii oferă un
buchet mare de flori. Gestul de a oferi cuiva flori nu e o simplă convenție,
chiar dacă e oferit într-o zi de sărbătoare și știm că așa se obișnuiește, sau
că așa o spun bunele maniere. Arată și ce sentimente avem pentru persoana
respectivă. Astfel, putem deduce din buchetul mare, abia ținut în mână de cel
care îl oferă, că are sentimente puternice, și că oferă buchetul cu tot dragul,
fiind legat profund de mama sa. Dorește să o răsplătească. Emoția și gradul ei
de intensitate sunt exprimate indirect, prin kigo și imagine. Însă
interpretarea nu se oprește aici. De ce greu și de ce lăcrămioare? Prin
rezonarea cuvântul lăcrămioare cu lacrimi, ne gândim la un sentiment de
tristețe, de doliu. Greu ne duce cu gândul la expresia cu inima grea. Pentru că
mama nu mai e în viață. Poate lăcrămioarele erau și florile preferate ale
mamei, poate le leagă de imaginea mamei amintirea copilului care îi oferea
aceste flori când o avea pe mama alături.
Aparent un
poem scris doar cu o ocazie festivă se dovedește a avea un alt înțeles, sugerat
indirect, prin imagini și cuvinte atent alese.
Ana
Drobot
