câteva
frunze
găsite
pe umbrelă -
nici
una, nici două
Magda
Tocu
Mai
neobișnuit în concursurile noastre dar servind unui plus de tensiune este
cezura după al doilea vers. Astfel, așezarea expresiei ,,nici una, nici două
" abia la sfârșit, transformă textul descriptiv de până atunci într-unul cu ,,aha" pronunțat, care
câștigă ADN de haiku autentic.
Cu
siguranță, toamna în care se află haijina a venit intempestiv, deși după legile
imuabile ale naturii. Cum omul însă e mereu surprins, reacționează
fix așa cum citim, calificând schimbarea anotimpului ca fiind ,,nici una, nici două". Adică dând
buzna.
Foarte bine
alese indiciile și în prima parte. Atât umbrela, cât și cele câteva frunze (pe
care le și vedem a fi musai galbene) dar și participiul ,,găsite"
sugerează fără doar și poate venirea pe nepusă masă a toamnei. Astfel legătura
mireasmă a primei părți cu expresia
,,nici una, nici două " funcționează perfect. Si-apoi bogăția
aluzivă din aceasta expresie ne poate duce cu gândul că frunzele
or fi fost ele câteva, dar nu au fost nici una, nici două ci mult mai
multe. Avem de ales între înțelesurile versului al treilea. Sau mai bine zis,
nu putem alege. O ,,derută" plăcută
pentru cititorul avizat.
Observați? Toamna nici nu este pomenită. Numele ei este omis la strigare. Dar ea ne cuprinde - nici una nici două - odată ,,intrați" în acest haiku.
Cecilia Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu