câteva
frunze
găsite
pe umbrelă -
nici
una, nici două
Magda
Tocu
Mai neobișnuit în concursurile
noastre dar servind unui plus de tensiune este cezura după al doilea vers.
Astfel, așezarea expresiei ,,nici una, nici două " abia la sfârșit,
transformă textul descriptiv de până atunci într-unul cu ,,aha"
pronunțat, care câștigă ADN de haiku autentic.
Cu siguranță, toamna în care se
află haijina a venit intempestiv, deși după legile imuabile ale naturii. Cum
omul însă e mereu surprins, reacționează fix așa cum
citim, calificând schimbarea anotimpului ca fiind ,,nici una, nici
două". Adică dând buzna.
Foarte bine alese indiciile și în
prima parte. Atât umbrela, cât și cele câteva frunze (pe care le și vedem a fi
musai galbene) dar și participiul ,,găsite" sugerează fără doar și poate
venirea pe nepusă masă a toamnei. Astfel legătura mireasmă a primei părți cu
expresia ,,nici una, nici două " funcționează perfect.
Si-apoi bogăția aluzivă din aceasta expresie ne poate duce cu
gândul că frunzele or fi fost ele câteva, dar nu au fost
nici una, nici două ci mult mai multe. Avem de ales între înțelesurile versului
al treilea. Sau mai bine zis, nu putem alege. O ,,derută"
plăcută pentru cititorul avizat.
Observați? Toamna nici nu este
pomenită. Numele ei este omis la strigare. Dar ea ne cuprinde - nici
una nici două - odată ,,intrați" în acest haiku.
Cecilia
Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu