cu
ochii pe plută –
mai
multă liniște
ca
niciodată
Mihai
Moldoveanu
Poemul lui
Mihai Moldoveanu ne introduce destul de abrupt în peisaj. Cineva este cu “ochii
pe plută” - suntem avertizați în fragment. Nu știm, inițial, despre ce obiect
plutitor este vorba și de ce ar captiva atât de mult, dar sintagma ne dă un
indiciu - “mai multă liniște/ ca niciodată”.
Misterul
începe să se dizolve în apele liniștite unde pescarul pândește momentul de
tensiune când peștele prinde momeala. Liniștea exterioară este amplificată de
concentrarea maximă în care respirația personajului devine imperceptibilă.
Vă
imaginați cum poate fi mai multă liniște într-un loc unde este musai să fie
liniște? Liniștea din natură își găsește ecoul în mintea celui ce stă nemișcat
la pândă. Orice perturbare ar goni prada iar pescarul este în acea clipă de
atenție sporită când simte că peștele dă târcoale. Mișcarea plutei va fi
semnalul pentru a acționa rapid, altfel, va fi nevoit să apeleze la o poveste…
pescărească.
Poemul are
un singur obiect de recuzită, pluta, care este și ținta privirii. Cheia de
lectură este liniștea. Cele două elemente duc spre ocupația privitorului:
pescuitul. Un kireji bine construit, din aproape în aproape. O imagine limpede
și o coerență care creează cadrul optim de receptare. Simplu, aluziv, cu o
tensiune bine dozată.
Ramona
Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu