cu
ochii pe plută –
mai
multă liniște
ca
niciodată
Mihai
Moldoveanu
Poemul lui Mihai Moldoveanu ne
introduce destul de abrupt în peisaj. Cineva este cu “ochii pe plută” - suntem
avertizați în fragment. Nu știm, inițial, despre ce obiect plutitor este vorba
și de ce ar captiva atât de mult, dar sintagma ne dă un indiciu - “mai multă
liniște/ ca niciodată”.
Misterul începe să se dizolve în
apele liniștite unde pescarul pândește momentul de tensiune când peștele prinde
momeala. Liniștea exterioară este amplificată de concentrarea maximă în care
respirația personajului devine imperceptibilă.
Vă imaginați cum poate fi mai multă
liniște într-un loc unde este musai să fie liniște? Liniștea din natură își
găsește ecoul în mintea celui ce stă nemișcat la pândă. Orice perturbare ar
goni prada iar pescarul este în acea clipă de atenție sporită când simte că
peștele dă târcoale. Mișcarea plutei va fi semnalul pentru a acționa rapid,
altfel, va fi nevoit să apeleze la o poveste… pescărească.
Poemul are un singur obiect de
recuzită, pluta, care este și ținta privirii. Cheia de lectură este liniștea.
Cele două elemente duc spre ocupația privitorului: pescuitul. Un kireji bine
construit, din aproape în aproape. O imagine limpede și o coerență care creează
cadrul optim de receptare. Simplu, aluziv, cu o tensiune bine dozată.
Ramona
Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu