Nuci îmbătrâniți

 

nuci îmbătrâniți –

înconjurând lăcașul

șirul de cocori

 

Mircea Moldovan

 

În credințele și tradițiile populare există o simbolistică bogată privind nucii. Nucul în sine (copacul) nu este prea bine văzut, având mai degrabă conotații negative, malefice. Însă crengile și fructele nucului au o multitudine de semnificații pozitive. De exemplu, crenguțele verzi de nuc sunt împărțite de Rusalii ca simbol al darurilor bogate ale Sfântului Duh. Nucile sunt considerate, printre altele, un simbol al abundenței, fertilității și bogățiilor ascunse.

Prima parte a poemului ne așază în fața unor "nuci îmbătrâniți". Un decor în care singurul lucru de observat este existența acestor pomi la vârsta bătrâneții. Nicio aluzie despre vreo creangă sau vreo nucă, nimic din ceea ce nucii pot aduce bun, nimic din darurile menționate mai sus. Doar perspectiva unui loc întrucâtva viu, dar încărcat de vreme și de neputință, în care cu greu poți găsi ceva mai acătării. Restul - tăcere (kireji) - suntem invitați să ne îndreptăm atenția spre a doua parte a poemului. "Înconjurând lăcașul" e o aluzie destul de clară și directă la ritualul înconjurării bisericii care are loc în practica religioasă creștină, îndeosebi în Vinerea Mare - o procesiune de credință, însoțind trupul Mântuitorului spre mormântul dătător de viață.

Dar cine sunt "enoriașii"?...

..."Șirul de cocori". Cocorii - un alt cuvânt cu simbolistică bogată în mai toate culturile lumii. Un simbol al păcii, al puterii, al fericirii, al sănătății, al vieții îndelungate, chiar al nemuririi, sau un simbol al fidelității, al încrederii și constanței, ori un simbol al contemplării de sine și iluminării, și multe altele, în orice caz, un simbol de bun augur de cele mai multe ori.

Și iată cum un singur cuvânt, plasat la final - "cocori" - întoarce cu totul "soarta". Un cuvânt cu o paletă largă de semnificații și care lasă loc unor multiple interpretări ale poemului. Ne putem gândi la oamenii devotați ai locului, care precum cocorii sunt / se întorc mereu în momentele importante, nelăsându-l să piară, sau la un grup de forțe nevăzute care înconjoară locul și-i aduc din nou vigoare, readucându-l la viață, sau la un "șir" de pelerini care vin să-și caute răspunsurile într-un loc sfânt sau încărcat de istorie. Și pot fi și alte interpretări, în funcție de imaginația cititorului și de ceea ce puternicele simboluri ale poemului îi sugerează.

Prin alăturarea celor două părți ale poemului, "nucii îmbătrâniți" din primul vers arată cu totul altfel. Prezența "cocorilor" nu mai lasă loc de durere, întristare și suspin. Înconjurând lăcașul, "cocorii" aduc sau cel puțin vestesc viața. Chiar și "bătrânețea" nucilor își schimbă sensul, din neputință în înțelepciune. Și parcă se pot ghici și niște nuci ascunse pe undeva, niște comori așteptând să fie descoperite.

Andrei Andy Grădinaru