fără
preaviz -
vântul
golește nucul
în
ritm de step
Un haiku
reușit nu practică preavizul, nu previne provocarea ci constituie o provocare;
conține o surpriză.
Ha!
Surpriza și preavizul sunt incompatibile, nu?! Zâmbim realizând paradoxul din
text: încă dinainte de kireji, prin versul ,,fără preaviz", se creează
preavizul către cititor. Suntem preveniți despre faptul că urmează să fim
surprinși. Se creează astfel o așteptare asupra a ceva demn de a fi consemnat
și citit. Este o îndrăzneală din partea autorului. Dacă nu va avea măiestria de
a expune excepționalul în următoarele 12 silabe va dezamăgi cititorul căruia i
se indusese până atunci tensiunea.
Trecem de
pragul despărțitor (și liant totodată) al kirejiului și aflăm că vântul își
face de cap. Realizam că, de fapt, kigoul evident de toamnă (deși prin
omisiune) este un pretext pentru a ne revela că viața însăși este o înșiruire
de evenimente surpriză, un dans în pași de step, sacadat și lipsit de
predictibilitate. Oricât de responsabili am fi (precum cumintele nuc plin de
roade) - atât cele zilnice, dar mai ales cele esențiale: viața, dragostea,
moartea - vin fără să fim preveniți. Stârnite,de ,,vânt".
Folosirea
vântului în rol de demiurg (șăgalnic dealtfel, iscând veselia dansului) este
foarte inspirată. Aici vântul este un principiu activ și creator al
realității;amintește de râul eminescian din versurile: ,Căci a voastre vieți cu
toate/ Sunt ca undele ce curg/ Vecinic este numai rîul / Rîul este demiurg."
Foarte bună
și aducerea auditivului în construcția poemului. V3 - ,,în ritm de step" -
punctează un,, aha" puternic, reprezentând de fapt reacția umană în fața
forțelor karmice. Sunetul nucilor nu e asimilat semantic tristeții ci, precum
stepul, este vioiciune și spirit ludic. Găsesc aici acel ,,hai" din
haikaiul japonez. Pe de altă parte, se subînțelege că pocniturile nucilor în
cădere se produc musai pe asfalt, iară nu pe iarba câmpurilor. Ritmul este unul
urban, modern.
Până și
prin alegerea stepului autoarea departajează definitiv textul (dacă mai era
nevoie după V1) - de drăgălășenia rurală a unui pastel, dând nerv și forță unui
haiku original, care reușește, cu toată compoziția unei imagini aparent
explozive, să aibă subtilitate și să conțină aluzia provocatoare de căutări în
profunzime.
Cecilia
Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu