(Valer G. Pop)
Pensia ne lasă la vatră, revenim la banca de la
poartă, la stâlpii sculptați ai casei, la fântâna cu roată. Mâncăm din
strachini frumos decorate, lingurile de lemn sunt încrustate. Dăm mâna cu
părinții, cu rudele, le simțim bătăturile și reumatismele. Pe perete ne
așteaptă șervetul de borangic și icoana pe sticlă sau pe lemn, nu cea trasă la
xerox. Macatul, cerga, buchetul de busuioc din grindă, cuiul din perete trezesc
amintiri. Obiectele își păstrează căldura prin folosire. Haikuul este construit
pe contrastul dintre cuiul vechi și ruginit și pălăria cea nouă.
Valer face o trimitere subtilă la parabola biblică
dintre vin și burduf. Vinul nou sparge burduful vechi iar burduful nou strică
gustul vinului vechi.
Marin Arsene