alean de vară –
doar urna funerară
e la locul ei
(Mircea Moldovan)
Citind acum textul poemului câștigător, te convingi
cât de bine se mulează acesta pe calapodul fotografiei. Atmosfera oarecum
sumbră degajată de suportul vizual, plus crucea din cadrul ferestrei sunt
congruente cu ceea ce reprezintă o urnă funerară.
Anotimpul estival este unul eminamente al vacanței,
al călătoriei, al petrecerii, în scopul clar al încărcării energetice,
emoționale sau spirituale. Însă în cazul de față, situația cuiva se prezintă un
pic altfel. Vacanța nu-i va tihni, fiindcă o persoană dragă din familie s-a dus
pe cealaltă lume. Cuvântul care generează modificarea perspectivei este
substantivul „alean”, acesta semnificând,
cum se știe, o durere sufletească provocată de neîmplinirea unei dorințe.
Poate că cel dus la cele sfinte ar fi plecat și el în concediu împreună cu
ceilalți, dacă nu s-ar fi întâmplat să… Un rol important îl are și semiadverbul
restrictiv „doar” care subliniază, cu regret,
că numai „urna funerară” rămâne cuminte acasă, pe când ceilalți membri
ai familiei călătoresc. Pe de altă parte, putem spune că spiritul celui mort nu
poate fi închis într-un recipient, așa că ne putem închipui că acesta pleacă și
el cumva în voiaj/ pelerinaj.
La nivel fonetic, în primele două versuri, e lesne
de observat asonanța vocalei „a”, care subliniază amplitudinea nostalgiei
declanșate de prezența acelui obiect funerar. În plus, sunetele „r” și „n” din
versul median par să inducă ideea de imagine oarecum întunecată, care te face
să scrâșnești din dinți pentru a face față momentului apăsător.
În ceea ce privește construcția poemului, eu, unul,
aș fi renunțat la folosirea verbului „e” din ultimul vers, care se subînțelege
din context.
