Lucica Mocanu
Chiar de la început, autoarea ne aduce în scenă
,,poarta încuiată" care ne arată că trecerea dintr-un anumit loc în altul
nu mai este posibilă. Observăm că poarta este încuiată, nu doar închisă. E
vorba despre un loc în care nu se mai poate pătrunde, fiind, poate, abandonat.
Mai departe, ,,miros de lămâiță printre cucută
", așează alături două plante care poartă simboluri antagoniste: lămâița,
aromată și cu efect calmant, cucuta, mortală și cu miros respingător.
Întrebarea este dacă acestea sunt în spatele ușii
încuiate sau sunt lăsate pe dinafară. Cum lămâița este purtătoare de energie
pozitivă, iar cucuta de durere și sfâșierea sufletului, prin simbolistica lor,
le cam găsim mereu împreună, chiar și în viață.
Dacă se află pe dinafară, plantele cresc, probabil,
într-o curte lăsată de izbeliște prin lipsa proprietarului, curte în care
mirosul te plasează între viață și moarte.
Ambiguitatea poeziei constă tocmai în faptul că nu
știm ce este dincolo de poartă. Ne putem doar închipui. Autoarea lasă în
sarcina cititorului dezlegarea dilemei.
Un poem straniu despre necunoscut și un haiku
reușit.
