Visul de copil

 

anul pandemic –
visul de copil salvat
cu origami

(ION RĂȘINARU)

       Anul ce se apropie de final cu pași repezi ne-a pus în cârcă tot felul de probleme, dileme pe care le vom căra cu noi și-n 2021. Chiar și entropia socială a suferit mutații interesante, care vor avea cu siguranță efecte negative pe termen lung. În timpul acestei pandemii, cu toții a trebuit să ne schimbăm paradigmele pentru a ne putea decovidiza cât mai ușor. Ne-am distanțat social, ne-am izolat și, cine știe, poate că, într-o oarecare măsură, ne-am salvat redescoperind lucruri abandonate, proiecte lăsate vraiște, chestii mărunte care erau liantul vieții adevărate; poate că ne-am întors spășiți acasă, spre noi înșine, la corabia copilăriei părăsite, frumos închisă în dana unei sticle, poate că ne-am învățat lecția și suntem gata să ne lingem rănile… Poate…

     Copiii, ca și noi adulții, au trecut și încă mai trec prin momente deosebit de grele, dar candoarea sufletului și imaginația lor debordantă îi ajută probabil să depășească altfel decât noi încercările la care îi pune realitatea cruntă a zilelor noastre. Origami este arta care îi cultivă copilului încrederea în sine; chiar dacă eșuează/ naufragiază, îl ajută să-și revină, făcându-l conștient de beneficiile răbdării, să evadeze pur și simplu în mod creativ în alte dimensiuni, să transceandă spații, fruntalii. În același timp, presupunând concentrare, seriozitate, atenție la detalii, origami este o joacă, o distracție ce-l binedispune pe oricine, dându-i sentimentul reconfortant că are permanent la îndemână un colac de salvare cu care va ieși întotdeauna la liman.

     Deși versurile nu precizează care ar fi visul acelui copil, se poate specula că fata sau băiatul îi duce dorul cuiva drag, plecat peste graniță pentru a-i putea asigura ei/ lui un trai mai bun. Poate fi vorba, de ce nu, și de o călătorie contramandată. Uneori copiii dovedesc că sunt mai puternici decât noi grație spiritului ludic nealterat, care-i face capabili să găsească soluții inedite pentru a surmonta greutățile cotidiene.

     Închei citând celebrele versuri ale marelui Blaga, rânduri care consider că se potrivesc de minune atât cu imaginea, cât și cu haikuul de mai sus:

Copilul râde:
„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

Pentru a supraviețui, fiți înțelepți și nu abandonați jocul! Iubindu-l, nu veți rata nicidecum  călătoria devenirii întru ființă dornică de curățenie sufletească…

CEZAR-FLORIN CIOBÎCĂ