Târg de vechituri

 

târg de vechituri –
caut pălărie pentru
sperietoare

(Cezar Florin Ciobîcă)

 Recunosc că după ce am parcurs lista cu toate poemele m-am întors aproape instantaneu la senryul de mai sus. Versurile m-au cucerit prin prospețimea și tonul mucalit cu care autorul lor repovestește fotografia. Deși imaginea poate fi interpretată în diverse chei, mie mi se pare că nota romantic-umoristică este predominantă.

Autorul extrage deci coté-ul șugubăț din alăturarea – doar aparent aleatorie – a obiectelor și-l versifică firesc. La ce te poți gândi mai întâi atunci când vezi, sprijinite de o ușă veche, o chitară, o pălărie, o umbrelă și – oarecum pierdută printre ele – o roză improvizat plasată într-o sticlă cu apă? Exact: la un talcioc în miniatură! O instituție indispensabilă, deci, atunci când cetățeanul are nevoie de recuzita obligatorie pe care o cere construcția oricărei sperietori.

Pălăria reprezintă deci puntea de legătură între poem și imagine, iar atmosfera emanată de obiectele alăturate, aceea a unui pod de vechituri romantic, își găsește o reușită transformare în povestea pe care o spun versurile.

Felicitări, colega, și la cât mai multe recidive!

Ioana Dinescu