Poame uscate

 

hrănit cu vise –
pe masa bardului doar
poame uscate

 (Luminița Ignea)

 Alăturat imaginii el ar da naştere unui fotohaiku subtil, cu o asociere de tip parfum (deşi am înţeles că nu acesta e scopul concursului, să alcătuieşti fotohaikuuri).

Să ne oprim o clipă doar asupra haikuului, detaşat de imagine, ca să remarcăm că este scris în dulcele stil clasic, respectînd metrica de 5/7/5 (deşi pentru mine aceasta are mai puţină importanţă), cu o cezură bine plasată după versul întîi şi răspunzînd la întrebările

UNDE? pe masa bardului

CE? hrănit cu vise

CÎND? poamele uscate sugerează toamna

Nu o să mă apuc să explic haikuul. El face aluzie la vechea temă a artistului (în poem, un bard, adică un poet eroic şi liric, reprezentat în imagine de mult uzitatul greier), care visează să cucerească lumea prin talentul şi măiestria sa, neglijînd lucrurile materiale, aşa că ajunge să mănînce nişte uscături.

Cuvîntul bard, mai puţin utilizat azi în poezie, face aluzie în sens primar la un poet celtic, cîntător al faptelor eroice. Mie mi-a adus aminte de Mihai Eminescu, poetul care, de altfel, de multe mînca te miri ce sau se mulţumea să bea cafea. El se hrănea cu vise …

Şi dacă tot apare greierul în imagine, nu ne putem opri să ne gîndim la harnica furnicuţă, subînţeleasă doar, care se regalează cu toate bunătăţile lumii, fiindcă ea a muncit, nu a pierdut vremea cu cîntatul faptelor eroice, ca amărîtul de bard.

Dan Doman