Recenzii negative

 

recenzii negative -

umplând paharul

luna plină

Ana Drobot

 

Paradoxal, ceea ce trebuia să bucure, în speță, irită. Înțelegem că cineva subînțeles (omis în text , după bunul obicei in haiku) dă de recenzii negative - de bună seamă - la opera sa. Apoi, bine nu-i! Căci luna plină care poate lumina transformând totul în feerie, aici dimpotrivă, ,,umple paharul".

Iată, dat fiind contextul din primul vers, imaginea unui pahar al cărui conținut lichid reflectă lumina Lunii, deja pare prea simplistă și sec estetică; nu-i credibilă.

Deci totul derapează către expresia ,,s-a umplut paharul", adică lucrurile au ajuns la punctul maxim al răbdării. Este normal să percepem așa căci recenziile negative de la început, deja puseseră temelia unei astfel de percepții.

Poate că personajul subînțeles, de necaz, chiar își toarnă într-un pahar ceva de băut (în sens propriu, concret) dar e cert că luna plină nu face decât să supraliciteze supărarea, ducând-o la maximum posibil! (este știut că acestui fenomen astral i se atribuie o influență nefastă asupra stării nervoase a celor mai sensibili)

Unele poeme sunt prea mălăiețe dar aici nu ducem lipsă de tensiune. Totul se termină în terță crescendo pe ultima treaptă. După pomenirea lunii pline care a ,,umplut paharul" se poate întâmpla orice, oricât de grav. Nimic nu detensionează atmosfera din text. Un pahar plin, vasăzică, nu poate decât să dea pe dinafară.

Dar cine știe cum se termină totul?! Fiecare își poate proiecta alt final. Căci ,,aha-ul" din final nu lămurește totul. După citirea unui haiku bun, suspansul continuă.

Eu spun că mâine e o nouă zi, în care te poți raporta la propriile valori, imun la recenzii. Și n-are decât să fie lună plină. De pildă, pe lună plină se pot arăta (mai binedispuse) muzele.

Cecilia Birca