o noapte
albă –
gânduri
negre zgândărind
dorul
de-acasă
(Ioana Bud)
La poemul de mai sus,
considerat de mine ca fiind cel mai bun din grupajul celor primite luna aceasta
la concurs, m-a atras contrastul alb-negru, dar și atmosfera degajată. O noapte
albă, se știe, este una în care nu poți pune geană pe geană din cauza anumitor
probleme (materiale, emoționale etc.), a unor traume/suferințe care nu-ți dau
pace.
Semn al depresiei,
gândurile negre sunt acele îngrijorări care apar fără să le poți controla ca
moment, durată sau intensitate. Ele ţin de anxietatea fiecăruia dintre noi, de
temerile privind viitorul asupra căruia nu avem niciun control. Putem specula că
aici este vorba probabil de un refugiat/ emigrant/soldat care suferă enorm din
cauza a ceea ce a lăsat în țară: poate un părinte bolnav, neajutorat, poate un
copil lăsat în grija altora etc. Cert este că memoria îi este răscolită de
gânduri triste a căror recurență îl fugăresc până și pe moș Ene, amplificându-i
implicit copleșitorul dor de-acasă. Verbul la gerunziu, foarte bine ales pentru
situația dată, are o sonoritate aparte, subliniind parcă, o dată în plus, la
nivel fonetic iritarea, zbuciumul sufletesc.
Tabloul, per ansamblu,
prin cromatică, evidențiază parcă absența unei perspective – totul este
alb-negru, nimic optimist sau multicolor nu animă scena imaginată. Un poem
care, pornind de la astfel de scenarii nefericite, ne lasă un gust amar,
invitându-ne să devenim empatici, să ne flexibilizăm gândirea cu scopul de a
găsi acele soluții care vor determina diminuarea stării de încordare, creșterea
şanselor de surmontare a greutăților…
Cezar
Ciobîcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu