câmpul
de luptă –
ultimul
soldat mort
sub
nimbul reginei
(Ion Rășinaru)
Octombrie le mai amintește unora și de
Ziua Armatei.Deși fotografia nu oferă spații ample, care să te invite generos
să dai frâu liber imaginației, mi-a placut poemul selectat pentru că a pus în
valoare ceea ce rezonează cu tabla de șah, și anume sintagma “câmpul de luptă” și substantivul
“soldat “(carne de tun în orice luptă ori conflagrație) sub a cărui
uniformă se poate recunoaște ușor
‘’pionul’’ (cel care, în definitiv, fie în avangardă, fie în iureșul
confruntării, fie în ariengardă, duce tot gruel luptei). Lăsând deoparte
mercenarii, de cele mai multe ori soldații nu au luptat pentru ei înșiși,
pentru glorie, care este oricum trecătoare, ci au făcut-o din patriotism,
pentru un țel, o țară/regat, un rege/domnitor,
pentru neatârnarea neamului, pentru izbăvirea de jugul cotropirilor străine.
Soldatul mort (pionul), căzut la datorie, ajunge ori un număr într-o statistică, ori, în cel
mai fericit caz, un nume pe-un mausoleum sau, de ce nu, într-o epopee, contribuind prin jertfa sa la sporirea aurei
reginei/țării. Când oștenii se sting, e-o tragedie ,dar catharsis-ul acesteia
ne înalță permanent…
Așadar, un poem trist, nu neapărat
sumbru, care ne invită să reflectăm asupra vieții ca luptă inegală cu tot felul
de nisipuri mișcătoare…. În plus, dacă ești atent la rețeau fonică a
versurilor, vei sesiza cu siguranță vaierul pe care îl degajă subliminal
combinația vocalelor u, o, î…
De la un punct anume, diferă de la
individ la individ, aventura noastră pe pământ este într-adevăr o luptă pentru
care niciodată nu o să fim destul de pregătiți, fiindcă poate nu avem
întotdeauna nici arsenalul adecvat, nici strategiile optime. Ne punem tot felul
de întrebări retorice, experimentăm haotic secătuindu-ne bateriile și ajungem
să capitulăm fiindcă renunțăm poate prea devreme la puterea interioară, la
adevărata credință în forțele proprii, căci nu este de ajuns să îți studiezi
inamicii, să ajungi să-i cunoști, ci mai trebuie să poți să te cunoști
suficient de bine și pe tine însuți; astfel, nu vei fi în primejdie nici în N
bătălii…Altminteri, vae victis!
Cezar-Florin
Ciobîcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu