 |
în
izolare –
mireasma
primăverii
printre
obloane
(Marin Rada)
Dacă priviți cu atenție
imaginea propusă, se observă că în stânga florile de pe pervaz sunt ofilite
complet ceea ce sugerează ori că proprietarii / chiriașii s-au mutat, ori că
aceștia sunt bolnavi țintuiți la pat. De asemenea, se poate specula că locatarii
au plecat într-o altă lume… Fără a o spune explicit, poemul evidențiază cât de
greu este să păstrezi distanță față de natură și să-i admiri frumusețea dintr-o
nouă perspectiva, și anume aceea a claustrării impuse/legiferate.
Este clar că izolarea a
dat peste cap orânduiala lumii, bulversându-ne modul de viață, forțându-ne să
devenim alții și uite așa casele noastre au devenit mai mult ca niciodată niște
cuști, iar noi ne-am ales cu ceea ce cheamă „sindromul peșterii” – un fenomen
care se caracterizează prin senzația de anxietate sau frică de revenirea în
societate. Viața noastră emoțională a avut de suferit enorm, fiindcă a trebuit
să adoptăm comportamente nenaturale pentru noi,
cum ar fi izolarea/ carantinarea, distanțarea socială și mascarea.
Revenind la poem,
miresmele florilor n-au cum să fie ținute în frâu sau închise undeva și de
aceea acestea par să colinde oamenii ascunși după obloane pentru a-i
binecuvânta cu lumina lor stenică, pentru a le transmite parcă în felul lor că
primăvara înseamnă speranță și că Binele până la urmă va învinge.
La nivel fonetic,
asonanța vocalei a subliniază ideea de persistență reconfortantă a fragranțelor
florale care înviorează atmosfera tristă generată de tot felul de restricții…
Cezar
Florin Ciobîcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu