Lumini și umbre

 

lumini și umbre –
 la mâna destinului
următorii pași 

(Marin Rada)

      Vita nostra brevis est spune un vechi dicton latinesc și de aceea trebuie trăită la maximum, fiindcă viața noastră constituie o împletire interesantă de lumini și umbre, o piesă de teatru atât cu scene frumoase, pe care le rememorăm cu plăcere, cât și cu scene urâte, neplăcute, pe care am vrea să le uităm, dar nu putem, din varii motive. Ce urmează nu știm, deoarece totul stă sub semnul imprevizibilului, al suspansului. Marele Regizor ne-a dat fiecăruia câte un rol în acest spectacol unic,  unul pe care, deși nu știm cât va ține stagiunea, trebuie să-l onorăm interpretându-l  cum se poate mai bine, după puterile noastre…

      Poemul sugerează limpede ideea fatalității. Pașii noștri, siguri, fermi, apăsați sau, din contră, șovăitori, temători par să fie la mâna destinului care parcă ne pândește și ne evaluează permanent mișcările, hotărârile, totul. Altfel spus, ce ne e scris, în frunte ne este pus, adică nu putem fenta ce ne-a fost însemnat dinainte pe răboj. Cu toate acestea, nu trebuie să ne speriem, să capitulăm, ci să avem încredere în forța noastră interioară pe care ne-o putem dezvolta numai crezând cu adevărat în Dumnezeu. Noi înșine suntem responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă şi orice decizie ne pune pe direcţia unui nou fir de destin.

       La fel de bine, haiku-ul poate face trimitere și la situația actuală prin care trece omenirea de mai bine de un an. Pandemia ne-a bulversat pe toți, împărțindu-ne în tabere, făcându-ne să fim neîncrezători, suspicioși, circumspecți, anxioși etc. Cert este că ne alienăm parcă din ce în ce mai mult, fiecare trăind în cercul lui strâmt, doar pentru el, de azi pe mâine, angosați de faptul că nu se mai întrevede luminița de la capătul tunelului, că filmul ni se poate tăia în orice clipă… Sfatul meu este să nu lăsăm destinul să ne sclerozeze gândirea, ci să încercăm mai cu aplomb să ne găsim drumul corect, Calea, pe care pașii noștri să zburde liber, fără niciun fel de restricții. Pentru unii, privilegiați poate, arta este soluția cea mai bună.

Cezar-Florin Ciobîcă