un el și
o ea
odihnindu-și
umbrele –
acorduri
de blues
(Mircea
Moldovan)
Am ales poemul lui
Mircea Moldovan pentru frumusețea imaginii și pentru legătura subtilă cu
fotografia. Într-adevăr, versurile ”traduc” cei doi hulubi din cadru ca pe o
pereche (clișeul consacrat al porumbeilor ca pereche de îndrăgostiți). Mișcarea
celor doi, surprinsă de instantaneu, te poate duce cu gândul la o ceartă (cum
au preferat să interpreteze alte haiku-uri) sau, ca aici, la onctuozitățile
unui dans. Personal, mă asociez acestei a doua deslușiri. Atitudinea ambelor
păsări pare a fi una pacifistă, dar încordat-atentă, ca atunci când suntem
exclusiv concentrați pe pașii unui dans.
Două umbre odihnindu-se
pe fundalul sonor al unui blues……poemul nu specifică – și în aceasta constă
frumusețea lui specială – după ce fel de dans își odihnesc cei doi trupurile,
lăsînd la latitudinea imaginației cititorului să completeze, mai cuminte sau
mai îndrăzneț, scena. Un subtil, dar insistent parfum senzual se degajă însă
din cele trei versuri către ”blue”-ul cerului, bine asortat cu muzica.
Felicitări, Mircea
Moldovan, pentru acest haiku delicat, dar incitant ca o șampanie bună!
Ioana Dinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu