Cinci anotimpuri

 

pustiu de toamnă –
doamna îmi vorbește
de cinci anotimpuri

(Mircea Moldovan)

 Înainte de orice altceva, poemul pe care l-am ales câștigător cucerește prin ambiguitatea trimiterilor și legăturilor posibile.

Încă din primul vers autorul preia – construind prin aceasta o punte subțire dar solidă, ce leagă imaginea de poem – ceva din nisipul saharian al fotografiei și-l transformă într-un pustiu sezonal. Desigur, forma de lut din imagine ar cere mai degrabă o cheie umoristică de interpretare, lucru care se reflectă în numărul mare de senryuri/haiku-uri glumețe primite la ”redacție”. Iată un motiv în plus pentru care am apreciat faptul că autorul a ales un drum mai dificil și mai puțin bătătorit de a interpreta fotografia.

Despre ”doamna” din versul al doilea nu știm nimic. Ne putem imagina un lung șir de scenarii și trimiteri cu tâlc. Până la urmă important este că ”doamna” ne divulgă raportul pe care ”eul” subînțeles în context îl are cu aceasta: o distanță respectuoasă, distanță care în mod evident se reflectă și în autoritatea pe care spusele doamnei o degajă.

Mai atrag atenția și asupra frumuseții asonanței ”toamnă – doamnă”, care leagă într-un fel anume cele două capete de vers (autorul ar fi putut să spună și ”pustiul toamnei”, dar n-a spus-o, și bine a făcut!).

”Cloul” poemului ni se dezvăluie în ultima linie. Cinci anotimpuri: vorbim deci de schimbări climatice, adică de haos și degradare, de entropia universală ajunsă poate în ultimele ei stadii, în care lumea riscă să devină un mare pustiu. Pustiu ce se leagă de primul vers, iar cercul se închide la modul cel mai subtil.

Dar înainte de orice, cele cinci anotimpuri corespund fiecare celor cinci degete ale piciorului de lut! O găselniță minunată care dă farmec și prospețime întregului poem. Până la urmă e de râs, e de plâns? Nu știm….. fiecare e liber să-și descopere ”moodul” în care vrea să recepteze acest haiku. De aici și acea ambiguitate, pe care o semnalam la începutul comentariului, care respiră din întreg poemul și din fiecare vers în parte.

O foarte reușită și originală construcție a unor versuri, solid și convingător legate de imaginea pentru care au fost scrise. Felicitări, Mircea Moldovan: câte una pentru fiecare deget de la mâini!….:)

Ioana Dinescu