la
târgul de flori –
peste
tot văd doar ochii
negri ai
fetei
(poem primit)
văd
peste tot numai
ochii
negri-ai fetei
(poem reformulat)
Astfel, imaginea pestriță a acelor umbrele
autorul haiku-ului a asociat-o, zic eu inspirit, cu sugestia unui târg de flori
unde fragranțele și culorile se întrepătrund armonios și creează un spectacol
sinestezic indicibil.
Partea a doua declanșează curiozitatea
flămândă a cititorului care lansează
supoziții, speculează sau își pune întrebări. În prim-plan sunt ochii cuiva, a
căror prezență, până să avansăm spre ultimul vers, ne intrigă. În acest
microunivers floral, probabil că autorului i-a căzut cu tronc o mândrețe de
fată cu mult sex-appeal, care, tot ce-i posibil, i-a făcut ochi dulci. Și iată
cum fata-floare, răscolindu-i sângele și imaginația, îl transformă pe acest
client într-un individ care își pierde ușor uzul rațiunii și se rătăcește în
labirintul trăirilor emoționale complexe.
Poemul poate, însă, de asemenea, să ne ducă
și pe o altă pistă. Poate că bărbatul, după o ceartă copilărească sau serioasă,
nu putem ști, tocmai s-a despărțit de persoana iubită și oriunde s-ar uita o
vede numai pe ea sau oricât ar vrea s-o dea uitării nu poate…
Nu vreau să cred că s-a plecat inițial de la
așa ceva, dar poate că-i vorba în acest haiku de un tată care și-a pierdut
recent fiica dragă…
Pentru a încheia într-o notă mai optimistă,
amintesc că “ochii negri ai fetei” m-au dus cu gândul imediat la poezia
“Izvorul nopții”, de Lucian Blaga, în care ochii, prin intermediul metaforei
revelatorii, sunt văzuți ca izvor al nopții primordiale. În cazul nostru,
frumusețea ochilor, fereastră spre suflet, sperăm să fie scânteia unei atracții
fatale, a înfloririi prin eros întru completare a doi oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu