Lecția despre lumină

 

Motto: Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. (Proverbele 15:3)

citire în Braille –

zăbovind la lecția

despre lumină

 Mirela Brăilean

Există printre noi și oameni care nu au acces la nenumăratele minuni ale lumii exterioare, fiindcă, din păcate, s-au născut altfel… Pe de altă parte, în preajma noastră, trăiesc și destui dintre aceia care, deși văd destul de bine, trec prin viață ca niște orbi…

Poemul ales drept câștigător, ca și altele selectate de-a lungul vremii, îmi place, printre altele, că nu descrie banal imaginea propusă, ci, din contră, pornind de la anumite detalii, aparent minore, dezvoltă o poveste plauzibilă, emoționantă, care te lasă pe gânduri…

Astfel, primul vers te trimite instant în atmosfera unei ore speciale de curs, dar dintr-o altfel de școală, unde elevii cu deficiențe de vedere deslușesc tainele cunoașterii și se bucură de diversitatea mediului înconjurător prin intermediul ochilor din buricele degetelor.

Versul median, prin gerunziul zăbovind, evidențiază răgazul pe care elevul și-l ia pentru a înțelege informații care îi trezesc atenția în mod deosebit, îi rețin atenția prin însemnătate și merită de aceea aprofundate…

Versul final, în care s-a cuibărit frumos surpriza amânată, aduce explicația necesară închegării sensului textului – întârzierea învățăcelului deasupra paginii respective are legătură nu cu un fleac insignifiant, ci cu lecția despre Lumină  care poate fi sinonimă cu noțiunea de Dumnezeu, dar și cu ideea de meditație, probabil amară, asupra incompletitudinii, a limitării date de anumiți factori genetici sau de altă natură, care îl fac pe cel în cauză să bâjbâie în căutarea căii, a adevărului, a rostului într-o viață trăită, ce trist, cu storurile trase…

Într-o lume în care stăm din ce în ce mai mult în fața dispozitivelor cronofage, ar fi bine să facem ceva, în sensul unei vieți mai sănătoase, și pentru ochii noștri cei de toate zilele, fără de care, am orbecăi asemenea unor cârtițe prin galeriile întortocheate ale vieții… 

 Cezar F. Ciobîcă