Printre fire de lână

 

sfârșit de război –
printre fire de lână
bujori înfloriți 

(Ion Cuzuioc)

 Vine Paștele și aceste sărbători stau dintotdeauna sub semnul roșului, al sacrificiului suprem… E foarte tristă realitatea zilelor noastre, fiindcă în anumite părți ale lumii, chiar foarte aproape de noi, lumea încă trăiește coșmarul războiului…  În aceeași linie cu ceea ce afirma odinioară unul din marii filozofi ai Antichității, Platon,  subliniez și eu că doar soldații care se sting pe câmpul de luptă văd sfârșitul războiului…

      Așa cum este firesc într-o haiga reușită, versurile din haiku/ senryu nu descriu fotografia, ci o înnobilează prin sugestii pertinente Poemul ales de mine drept câștigător luna asta mi-a atras atenția încă de la început prin felul aparte în care autorul a apelat ingenios la elementele vizuale nu prea ofertante ale fotografiei-suport. Astfel, sârma ghimpată a fost folosită drept urzeală trainică prin care au fost trecute doar anumite fire-cuvinte de bătătură pentru a se obține o țesătură textuală aluzivă care să dezvolte sensuri profunde.

     La o primă lectură, primul vers ne trimite direct la războiul de țesut, la care, după terminarea conflictului armat și instaurarea păcii, o femeie ( iubită/ soție/ mamă, soră, Penelopă etc.) stă și țese probabil un covor tradițional din al cărui model nu poate lipsi motivul bujorului care poate simboliza, printre altele,  sângele eroilor care nu se va închega niciodată în memoria celor care și-au pierdut bărbații (copii, soți, tați etc.).

     Pe de altă parte, tabloul  surprins nu poate fi decât nemilos – războiul s-a terminat și câmpul de luptă, metaforic vorbind, e plin de bujori, adică de sângele celor care s-au jertfit pentru apărarea gliei strămoșești…

     Închei amintindu-vă unul din poemele lui Basho, care se potrivește perfect cu atmosfera degajată de fotografia propusă de colega mea:

 ierburile verii –
tot ce-a rămas din visurile
războinicilor

 Cezar F. Ciobîcă