parfum
de femeie –
viața
olarului
cu susul
în jos
(Mircea
Moldovan)
În mod special m-a
fermecat aici deosebit de izbutita legătură pe care autorul o construiește
între poem și imagine. Fotografia ne arată două ulcele înfipte cu gura în jos
în niște pari. Adică cu susul în jos! Grăbindu-ne să ne jucăm cu înțelesurile,
pricepem că în versul al treilea e vorba nu doar despre ulcelele din
fotografie, dar și despre condiția olarului: viața acestuia este dată peste
cap! Și cum să nu fie, când în ea intră femeia cu toate luminile (la început)
și umbrele (care apar de obicei mai apoi…). Aceasta apare într-un mod deosebit
de periculos pentru meșter, căci olfactivului nu prea i te poți opune. ”Parfum
de femeie”, dincolo de toată bogata încărcătură aluzivă (dacă ne gândim doar la
film, și nu numai….), ne vorbește implicit despre o legătură amoroasă, aflată
în acea fază incipientă de îndrăgosteală, în care fluturii din stomac și, aș
spune eu, feromonii din aer își fac de cap. Bietul olar nu mai are nici un
control. E la cheremul eternului feminin care prin nas i se insinuează direct în
inimă.
Am ”gustat” mult și
modul în care copacul înflorit din fundal, și anotimpul specific lui, au fost
traduse în poem sub forma feminină și parfumată. Nu se putea găsi o analogie
mai potrivită pentru un cireș (vișin?) înflorit. Și încă un amănunt convergent cu
decriptajul inspirat al autorului: privind cele două ulcele, observăm că cea
maronie are o formă marcat feminină, cu talie îngustă și șolduri bogate, pe
când cea albă, cel puțin prin comparație, pare mai masculină. O ulcică și un
ulcel în tête-à-tête sub florile primăverii! Mircea Moldovan a știut să ne
spună cu măiestrie povestea lor. Felicitări!
O observație: e a doua
lună la rând când M. M. câștigă coronița! O fi făcut abonament?
Ioana
Dinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu